Constantin Bursan s-a născut în data de 21 mai 1888, la Giurgiu. Era fiul lui Alexandru, militar de carieră, și al Varvarei. A urmat școli la Iași și București, apoi și-a făcut studiile superioare de drept și de economie la Bruxelles. Întors în țară a înființat o firmă de import-export fructe, a devenit proprietar al unui câmp petrolifer de pe Valea Prahovei, a deținut acțiuni la bănci, la societatea de telefoane și altele. După 1918 s-a înscris în PNL, devenind consilier al ministrului agriculturii, George Constantinescu. La aplicarea reformei agrare a venit alături de ministru în județul Hunedoara. A candidat pentru un post de deputat în zonă, promițând alegătorilor că, dacă va fi ales, atunci va ridica în Hunedoara o catedrală și va ajuta la construirea unui sediu al primăriei. A fost ales reprezentant al hunedorenilor în parlament, demnitate pe care a deținut-o până în 1938, cu o singură întrerupere.
În 1938 s-a înscris în partidul înființat de Regele Carol al II-lea – Frontul Renașterii Naționale, dar a revenit în PNL. Astfel, a ajutat la construirea în Hunedoara, o a primăriei în stil brâncovenesc, în formă de „H”, a acordat ajutoare familiilor de hunedoreni sinistrate în ianuarie 1926, a subvenționat ridicarea unui cămin de ucenici și a ajutat la îndiguirea râului Cerna. În județul Hunedoara a construit școala primară din Batiz, căminul cultural din Sâncrai, unele parohii, precum: Nădăștia de Sus, Lelese sau Sohodol, a dat ajutoare pentru refacerea bisericilor și a caselor parohiale, dar și odăjdii. De asemenea, Bursan a acordat numeroase burse de studiu pentru copii rămași orfani în urma războiului de reîntregire.
Dar poate cele mai importante acte făcute de Constantin Bursan sunt cele de ctitorire. El a construit 11 biserici în ținutul Hunedoarei, acestea fiind: la Dăbâca, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, sfințită în 1936; la Cernișoara-Florese, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, terminată în 1938; la Baia Craiului, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, finalizată în 1942, apoi după 1964, acoperită de apele lacului de acumulare de la Cinciș; la Toplița, cu hramul „Sfinții Apostoli”, construită în 1939; la Vălari -Buzdular, cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”, ridicată în 1941; la Cerbăl, cu același hram, construită în 1941; la Alun, sub grija preotului Petru Roșu; la Batiz, cu hramul „Sfântul Nicolae”, terminată în 1942; la Strei, cu hramul „Sfinții Apostoli”, sfințită în 1946; la Buituri, cu hramul „Sfinții Arhangheli”, sfințită în 1946. Cea mai mare ctitorie a lui Bursan a fost catedrala din Hunedoara, cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, situată alături de noua clădire a Primăriei.
„Actul sfințirii Catedralei din Hunedoara s-a săvârșit în ziua de 14 octombrie 1947 de către Înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul dr. Nicolae Bălan al Ardealului, cu participarea reprezentantului Guvernului, Romulus Zăroni, reprezentantul Ministerului Cultelor, a ctitorului Constantin Bursan, reprezentanții autorităților județene și locale și mult popor, fiind sărbătoarea Cuvioasa Paraschiva. (…) Țin să precizez să se mai știe următoarele, pentru că, cele aci relatate, n-au fost cuprinse în niciun act sau document al vremii. Ele au fost discutate, stabilite și dispuse oral, în cerc foarte restrâns. Prezenți au fost: ÎPS dr. Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului, ctitorul Constantin Bursan, protopopul Nicolae Suciu și subsemnatul, în calitatea ce aveam de primar al orașului Hunedoara. La dorința ctitorului (de altfel, a fost ultima lui dorință) pentru a se da „pe cât posibil” în acele vremuri de adânci transformări pe toate tărâmurile vieții în stat, importanța cuvenită ctitoriei Constantin și Alexandrina Bursan, constând din monumentala construcție cultică ortodoxă română din Hunedoara”, scria Nicolae Todea. Acesta a mai adăugat că împreună, cei patru, au decis să nu fie numit un preot „deservent” la catedrală până nu se găsește o persoană potrivită, iar slujbele să fie ținute de către protopopul Nicolae Suciu. Fostul primar încheie curajos pentru vremurile acelea, 1979, relatarea despre discuția dintre cei 4: „Discuția (…) s-a întâmplat în timp de câteva minute „în picioare” după terminarea mesei comune din prilejul Sfințirii Bisericii și înainte de plecarea definitivă a ambilor din Hunedoara. Niciunul din acești doi mari binefăcători ai Bisericii Ortodoxe din Hunedoara, respectiv Ardeal, n-au mai revenit la Hunedoara. Fiecare dintre ei și-a sfârșit viața în felul lui.
Cele mai citite articole
A fost ridicată între 1940 și 1942, în plan de cruce greacă înscrisă, cu o intrare formată din coloane în stil brâncovenesc. A fost sfințită abia la 14 octombrie 1947 de către mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, ocazie în care ctitorul mărturisea că „și-a văzut realizat cel mai scump ideal al vieții pământești”.
„Actul sfințirii Catedralei din Hunedoara s-a săvârșit în ziua de 14 octombrie 1947 de către Înalt Prea Sfinția Sa Mitropolitul dr. Nicolae Bălan al Ardealului, cu participarea reprezentantului Guvernului, Romulus Zăroni, reprezentantul Ministerului Cultelor, a ctitorului Constantin Bursan, reprezentanții autorităților județene și locale și mult popor, fiind sărbătoarea Cuvioasa Paraschiva. (…) Țin să precizez să se mai știe următoarele, pentru că, cele aci relatate, n-au fost cuprinse în niciun act sau document al vremii. Ele au fost discutate, stabilite și dispuse oral, în cerc foarte restrâns. Prezenți au fost: ÎPS dr. Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului, ctitorul Constantin Bursan, protopopul Nicolae Suciu și subsemnatul, în calitatea ce aveam de primar al orașului Hunedoara. La dorința ctitorului (de altfel, a fost ultima lui dorință) pentru a se da „pe cât posibil” în acele vremuri de adânci transformări pe toate tărâmurile vieții în stat, importanța cuvenită ctitoriei Constantin și Alexandrina Bursan, constând din monumentala construcție cultică ortodoxă română din Hunedoara”, scria Nicolae Todea. Acesta a mai adăugat că împreună, cei patru, au decis să nu fie numit un preot „deservent” la catedrală până nu se găsește o persoană potrivită, iar slujbele să fie ținute de către protopopul Nicolae Suciu. Fostul primar încheie curajos pentru vremurile acelea, 1979, relatarea despre discuția dintre cei 4: „Discuția (…) s-a întâmplat în timp de câteva minute „în picioare” după terminarea mesei comune din prilejul Sfințirii Bisericii și înainte de plecarea definitivă a ambilor din Hunedoara. Niciunul din acești doi mari binefăcători ai Bisericii Ortodoxe din Hunedoara, respectiv Ardeal, n-au mai revenit la Hunedoara. Fiecare dintre ei și-a sfârșit viața în felul lui”, a scris Nicolae Todea, fost primar al Hunedoarei la momentul sfințirii bisericii.
După instalarea regimului comunist a fost urmărit permanent, mai ales pentru faptul că întreținea relații cu funcționari ai Legației Franței. În 28 noiembrie 1950 a fost arestat, anchetat în condiții extreme și condamnat la 25 de ani închisoare pentru crima de înaltă trădare. În 1961, grav bolnav de reumatism, a fost mutat în spitalul-penitenciar de la Văcărești. A murit la 18 ianuarie 1962 în acest penitenciar. Își pregătise în Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” un loc în care să fie înmormântat. Acolo se află astăzi cazanul de încălzire pentru biserică.
Constantin Bursan este primul cetățean de onoare al Hunedoarei de după Marea Unire, distincție pe care a primit-o în data de 4 aprilie 1937, la inaugurarea clădirii Primăriei. În 4 martie 1939, Constantin Bursan a primit o înaltă distincţie, acordată de către Papa Pius al XII-lea şi anume „Comandor al Ordinul Sfântul Silvestru Papa”. S-a vorbit despre el că ar fi fost agent dublu sau chiar triplu.
S-a căsătorit în 1915 cu Alexandrina Carmen Ciucurescu, artistă dramatică, fiica actriței preferate a lui Ion Luca Caragiale, Maria Ciucurescu. Cei doi nu au avut copii. Toată averea i-a fost confiscată.
(sursa: Adrian Nicolae Petcu)
Sursa foto: Ovidiu Teodorescu, dr. Lucian Ștefan, Mariana Chindler
Post-ul 58 de ani de la moartea lui Constantin Bursan apare prima dată în Hunedoara Libera.
