Am selectat pentru voi cele mai frumoase poezii de George Coșbuc – un mare poet, scriitor, traducător român din Transilvania și un membru de seamă al Academiei Române.
Creația lui George Coșbuc este o viziune a vieții și dorințelor poporului român, o expresie a vremii respective și o autentică monografie a satului țărănesc. Poetul George Coșbuc scrie poezie demnă de sensibilitatea românească și se remarcă prin spiritul artistic, profunzime în limbaj și autenticitate.
Poezia sa este inclusă în patrimonul cultural național, fiind un mare reprezentant clasic al literaturii române.
Cele mai citite articole
Poetul este cunoscut și pentru traducerea și adaptarea la satul țărănesc a unor capodopere ale literaturii universale “Eneida” și “Odiseea”.
Scurtă biografie – George Coșbuc (n.1866 – d.1918)
- George Coșbuc s-a născut în anul 1866 și a fost al 8-lea copil dintre cei 14 ai preotului Sebastian Coșbug și al Mariei;
- Întreaga copilărie o trăiește în satul natal Hordou din zona Transilvaniei, în fascinanta lume rurală;
- Școala primară și gimnazială le urmează în satul natal și în Năsăud;
- Liceul (Gimnaziul superior) îl urmează în Năsăud, cu mari profesori ce au pus accent pe studiul literaturii clasice, reușind să își formeze o bază pentru cultura sa;
- Devine membru al Societății de lectură “Virtus Romana Rediviva” și ajunge președinte al societății în anul 1883;
- Între anii 1882 – 1883 apar primele lui poezii în revista “Muza someșeană”;
- Primul contact cu operele din literatura clasică și iubirea pentru folclorul românesc îi definesc destinul creator;
- În anul 1884 își prezintă examenul de bacalaureat, ulterior se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere din cadrul Universității Francisc Iosif din Cluj;
- Este propus în comitetul Societății Iulia din cadrul universității și din anul 1884 începe să colaboreze cu gazeta “Tribuna” din Sibiu și revista „Gherla” din Cluj;
- Din anul 1887, poetul devine redactor al gazetei “Tribuna”, fiind primul pas important în cariera sa publicistică;
- În anul 1895 se căsătorește cu Elena, sora editorului C. Sfetea și se naște singurul lui copil, Alexandru;
- În anul 1901, Coșbuc împreună cu Al. Vlahuță reușește să înființeze revista “Sămănătorul”, fapt ce a oferit numele noului curent literar – sămănătorismul (promova devotamentul pentru țăran și tradițiile și obiceiurile românești);
- În anul 1915, se stinge din viață Alexandru, fiul lui Coșbuc într-un tragic accident de automobil, fapt ce conduce la izolarea poetului care depășește foarte greu această lovitură;
- După moartea fiului, Coșbuc nu mai continuă activitatea literară și nu mai publică în nicio gazetă;
- George Coșbuc se stinge din viață în anul 1918, în București.
Activitatea literară a poetului George Coșbuc
- Debutul în literatură are loc prin publicarea a 5 broșuri “Blăstăm de mamă”, “Legendă poporală din jurul Năsăudului”, “Fata craiului din cetini”, “Pe pământul turcului”, “Draga mamei”, “Fulger. Poveste în versuri”;
- Toată perioada petrecută în redacția „Tribunei” a culminat cu publicarea operei “Nunta Zamfirei”, fapt ce i-a adus numeroase aprecieri și a conturat imaginea de mare poet;
- La îndemnul lui Slavici, Titu Maiorescu îl invită să colaboreze cu revista „Convorbiri literare” și se mută la București în anul 1889;
- După sosirea la București, George Coșbuc a luat parte și la conducerea revistelor “Viața literară”, “Foaie interesantă”, “Vatra”;
- Începe colaborarea cu alte reviste precum Luceafărul, Românul și Flacăra, iar alături de Al. Vlahuță și M. Sadoveanu, poetul inițiază și organizează conferințe sătești;
- Poetul aduce un omagiu fiecărui anotimp cu o poezie, fiecare conturând un adevărat spectacol al lumii “Noapte de vară”, “Vara”, “În miezul verii”, “Iarna pe uliță”;
- Poetul păstrează viziunea autentică românească în baladele sale, prezentând etape importante din viața omului – nunta “Nunta Zamfirei” și moartea “Moartea lui Fulger”;
Cele mai cunoscute opere ale poetului George Coșbuc au fost create într-o perspectivă unitară, conturând o monografie lirică a satului românesc. Întâlnim în opera sa:
- cadrul natural românesc;
- muncile câmpenești;
- tradițiile și obiceiurile poporului roman;
- viziunea erotica țărănească;
- experiența neiertătoare a războiului.
Printre cele mai reprezentative volume de poezii ale lui George Coșbuc, amintim:
- „Balade și idile” (1893);
- „Fire de tort” (1896);
- „Cântece de vitejie” (1904).
Poezii scrise de George Coșbuc – Poezia „Mama”
- Anul apariției: 1896
- Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul de poezii „Fire de tort”
- Tema poeziei: Sentimentul de dragoste și dor nemărginit pentru mama
- Ideea centrală a poeziei: Într-un mediu apăsător, poetul reînvie imaginea mamei și este cuprins de emoțiile profunde pentru ființa care i-a dat viață și l-a crescut.
Mama
În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară –
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipeşte-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colţuri de odaie.
Cu tine două fete stau
Şi torc în rând cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.
Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculţi povestea ei
Şi stai îngândurată.
………………………………..
Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
– „Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.
Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!
Afară-i vânt şi e-nnorat,
Şi noaptea e târzie;
Copilele ţi s-au culcat –
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!
Poeme scrise de George Coșbuc – Poezia „În miezul verii”
- Anul apariției: 1896
- Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul de poezii intitulat „Fire de tort”
- Tema poeziei: Tabloul naturii într-o zi din vară
- Ideea centrală a poeziei: Opera poetului redă un cadru monografic, unde sunt ilustrate elemente definitorii precum „lunca”, „câmp”, „dealuri”, „vale”, natura fiind amețită de căldura sufocantă și copleșitoare din “miezul verii”.
În miezul verii
O fâșie nesfârșită
Dintr-o pânză pare calea,
Printre holde rătăcită.
Toată culmea-i adormită,
Toată valea.
Liniștea-i deplin stăpână
Peste câmpii arși de soare,
Lunca-i goală: la fântână
E pustiu; și nu se-ngână
Nici o boare.
Numai zumzetul de-albine,
Fără-ncepere și-adaos,
Curge-ntruna, parcă vine
Din adâncul firii pline
De repaos.
Și cât vezi în depărtare
Viu nimic nu se ivește…
Iată însă, colo-n zare,
Mișcător un punct răsare
Și tot crește.
Poate-i vrun bătut de soartă
Care-aleargă pe câmpie
Într-atâta lume moartă!
Dor îl mână, griji îl poartă,
Domnul știe!
……………………………..
Singur vântul, colo, iată.
Adormise la răcoare
Sub o salcie plecată
Somnuros în sus el cată
Către soare.
Mai e mult! Și ca să-i fie
Scurtă vremea, până pleacă,
El se uită pe câmpie,
Fluieră și nu mai știe
Ce să facă.
Dar deodată se oprește:
Peste ochi își pune-o mână
Și zâmbind copilărește
Curios și lung privește
Spre fântână!
Poezii scrise de George Coșbuc – Poezia „Zile de toamnă”
- Anul apariției: 1896
- Volumul de poezii: Poemul este inclus în volumul „Fire de tort”
- Tema poeziei: Tabloul naturii într-o zi de toamnă
- Ideea centrală a poeziei: Poezia ilustrează o imagine monografică, unde sunt suprinse elemente definitorii precum „lunca”, „frunze”, „brumă”, „vânt” conturând un peisaj mohorât și trist.
Poeme scrise de George Coșbuc – Poezia „Nunta Zamfirei”
- Anul apariției: 1893
- Volumul de poezii: Poezia a fost publicată prima dată în revista “Tribuna” în anul 1889 și aparține volumului„Balade și idile”
- Tema poeziei: Nunta autentică în viața satului românesc; ceremonia nunții
- Ideea centrală a poeziei: Nunta este prezentată dintr-o perspectivă epică având o înclinație spre baladă și constituie motivul pentru descrierea lirică și pentru expunerea unor emoții subiective ale poetului. Nunta Zamfirei transformă ceremonia nunții într-un cadru și o atmosferă de basm.
Nunta Zamfirei
E lung pământul, ba e lat,
Dar ca Săgeată de bogat
Nici astăzi domn pe lume nu-i,
Şi-avea o fată, – fata lui –
Icoană-ntr-un altar s-o pui
La închinat.
Şi dac-a fost peţită des,
E lucru tare cu-nţeles,
Dar dintr-al prinţilor şirag,
Câţi au trecut al casei prag,
De bună seamă cel mai drag
A fost ales.
El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Răsărit,
Un prinţ frumos şi tinerel,
Şi fata s-a-ndrăgit de el.
Că doară tocmai Viorel
I-a fost menit.
Şi s-a pornit apoi cuvânt!
Şi patru margini de pământ
Ce strimte-au fost în largul lor,
Când a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvânt mai călător
Decât un vânt!
……………………………………
Sunt grei bătrânii de pornit,
Dar de-i porneşti, sunt grei de-oprit!
Şi s-au pornit bărboşii regi
Cu sfetnicii-nvechiţi în legi
Şi patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
Şi vesel Mugur-împărat
Ca cel dintâi s-a ridicat
Şi, cu păharul plin în mâini,
Precum e felul din bătrâni
La orice chef între români,
El a-nchinat.
Şi-a zis: – „Cât mac e prin livezi,
Atâţia ani la miri urez!
Şi-un prinţ la anul! blând şi mic,
Să crească mare şi voinic, –
Iar noi să mai jucăm un pic
Şi la botez!
Poezii scrise de George Coșbuc – Poezia „Noi vrem pământ”
- Anul apariției: 1896
- Volumul de poezii: Poezia a fost publicată prima dată în revista Vatra, în anul 1894 și este inclusă în volumul de poezii „Fire de tort”
- Tema poeziei: Revolta țăranilor contra asupritorilor
- Ideea centrală a poeziei: Poezia aduce în prim plan lupta țăranilor pentru dreptate într-o lume dominată de abuzurile și nedreptățile burghezilor.
Noi vrem pământ
Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor –
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!
………………………………………..
Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat –
Noi vrem pământ!
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
Poeme scrise de George Coșbuc – Poezia „În seara de Crăciun”
- Anul apariției: 1896
- Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul de poezii „Fire de tort”
- Tema poeziei: Reflectarea stării de spirit
- Ideea centrală a poeziei: Poezia este închinată sărbătorii și reflectă starea de pace și liniște sufletească.
Poezii scrise de George Coșbuc – Poezia „Numai una”
- Anul apariției: 1893
- Volumul de poezii: Poezia a fost publicată în revista „Tribuna” în anul 1889 face parte din volumul intitulat „Balade și idile”
- Tema poeziei: Conflictul erotic; imunitatea dragostei în fața dificultăților din societate
- Ideea centrală a poeziei: Poetul ilustrează comportamentul inocent și naiv al tinerilor ce poartă emoția erotică și greutățile apărute în momentul în care dragostea dispare. Ideea este că iubirea rezistă în fața tuturor greutăților.
Numai una
Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Așa cum e săracă ea,
Aș vrea s-o știu nevasta mea,
Dar oameni răi din lume rea
Îmi tot închid cărarea.
……………………………………..
Mă-ngroapă frații mei de viu!
Legat de dânsa, eu să știu
Că am urâtei drag să-i fiu?
Să pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Și ce folos de boi și vaci?
Nevasta dacă nu ți-o placi,
Le dai în trăsnet toate!
Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Așa om nici vlădica nu-i
Și nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una și-i a mea:
Decât să mă dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!
