Cum se „turna“ odinioară. Notele de la Securitate ale funcţionarei puse de PSD să gestioneze bugetul României

Florin Prisecaru a fost dată în judecată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) la începutul acestui an, pe când ocupa funcţia publică în Guvernul PSD.

Pe 6 noiembrie, Prisecaru a pierdut procesul cu CNSAS, Curtea de Apel Bucureşti constatând „că pârâta a fost colaborator al Securităţii”. 

Zilele trecute, judecătorii din Capitală au finalizat şi hotărârea judecătorească, în documentul obţinut de „Adevărul” fiind prezentate, în premieră, şi motivele pentru care CNSAS a dat-o în judecată pe fosta bugetară cu funcţie de conducere. 
De menţionat că, în noiembrie 2019 Prisecaru a fost destituită din funcţie de prim-ministrul Ludovic Orban.
 
Notele informative ale femeii 

Potrivit CNSAS, Florina Prisecaru a întocmit şi semnat olograf un angajament în data de 16 octombrie 1987. La acel moment, femeia era lăcătuş mecanic la secţia confecţii metalice din cadrul întreprinderii Judeţene de Producţie Industrială şi Prestări Servicii Târgu Jiu şi studentă la secţia subingineri a Facultăţii de Electrotehnică din aceeaşi localitate. 

Prisecaru ar fi fost recrutată în „scopul îmbunătăţirii potenţialului din cadrul facultăţii, fiind totodată dirijată pentru acoperirea informativă la locul de muncă”, conform actelor CNSAS, citate în hotârârea Curţii de Apel Bucureşti. 

În cei doi ani cât a colaborat cu Securitatea, Prisecaru a întocmit mai multe note informative, susţine CNSAS, prin care a denunţat activităţile pe care regimul de atunci le considera potrivnice. 
Chiar în ziua în care ar fi semnat angajamentul, fosta secretară generală adjunctă a Ministerului Finanţelor Publice ar fi întocmit o notă informativă în care ar fi dat informaţii despre un profesor, A.A. 

„Din discuţiile purtate cu studenţii din anii III şi IV am abordat unele probleme cu privire la mai mulţi profesori, printre care şi A.A. (…). Am auzit că îi place foarte mult radio-amatoria, comentându-se că ascultă şi posturi străine”. 

Ascultarea emisiunilor posturilor de radio interzise înainte de 1989, în special a postului de radio „Europa Liberă”, constituia un act de sfidare a regimului. Înainte de anul 1989, postul de radio „Europa Liberă” a avut în permanenţă o poziţie anticomunistă, fiind atent monitorizat de organele de Securitate, iar ascultarea emisiunilor acestui post de radio constituia un act de sfidare a regimului.

Pe 16 iunie 1988, Prisecaru ar fi întocmit o nouă notă informativă, referitoare la intenţia unui bărbat de a pleca din ţară: „într-o discuţie purtată cu numitul B.I., lăcătuş mecanic în cadrul IJPIPS, Tg. Jiu m-a întrebat dacă aş rămâne în Ungaria, la care tot el a răspuns că nu este bine acolo, deoarece ungurii dau transfugii înapoi. Spunea că mai bine este într-o ţară unde ai condiţii şi unde te-ar putea ajuta cineva. Cunosc faptul că are un prieten în Italia care l-ar putea ajuta. ”

Un mesaj similar a transmis şi printr-o notă informativă din data de 12.05.1989: „Unul dintre aceştia, căruia nu îi cunosc decât numele mic, C., şi lucrează la IJGCL, secţia reparaţii lifturi, a afirmat către sursă că avea intenţia de a trece în RFG pe la Poarta Brandenburg sau pe la renumitul tren german, locuri pe unde a mers, dar nu a reuşit să facă acest lucru”

Cu câteva luni înainte de Revoluţie, Prisecaru ar fi semnat o altă notă: „… în ziua de 13.09.1988 am purtat o discuţie cu sus- numitul, care mi-a relatat că este în bune relaţii cu numitul I. din Austria (plecat ilegal cu aproximativ 2 ani în urmă) cu care vorbeşte periodic la telefon. /…/. Din discuţie a mai rezultat că ar pleca şi el , în schimb nu vrea soţia lui, dar cu toate acestea a afirmat că dacă ar pleca ar reuşi în doi ani de zile să îşi aducă familia.”

La acel moment, arată CNSAS, intenţia unei persoane de a părăsi tara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei ce luau o astfel de hotărâre erau priviţi ca nişte trădători de patrie. Persoanele care, prin diferite metode, reuşeau să-şi îndeplinească visul de a rămâne în străinătate erau denumiţi batjocoritor „fugiţi’, iar bunurile rămase în ţară le erau confiscate.

„Cei ale căror intenţii de plecare definitivă din ţară erau descoperite şi zădărnicite sau prin alte mijloace – erau denumiţi „suspecţi de evaziune” şi persecutaţi de organele represive ale regimului. Aceste din urmă persoane nu mai puteau spera că li se va elibera vreodată paşaport, nici măcar pentru o călătorie într-o ţară socialistă. în plus, evoluţia profesională a acestor persoane avea de suferit, îngrădindu-li-se accesul la anumite funcţii şi profesii”, arată CNSAS.

Ultima notă invocată în procesul Florinei Prisecaru este datată pe 21 noiembrie 1989, atunci când femeia ar fi informat Securitatea despre preferinţele religioase a doi colegi de muncă.
 

„/…/ Ambii lucrează în cadrul secţiei IJPIPS Gorj, iar din discuţiile cu colegii de muncă am înţeles că fac parte din cultul . Vă informez că aceştia încearcă să atragă în cultul lor mai mulţi aderenţi, printre care pe numitul T.A., înmânându-i o carte cu conţinut religios p_____ a-l convinge de erudiţia lor ; însă acesta din urmă a (renunţat) refuzat. De asemenea, sus-numitul T.V. povesteşte colegilor de muncă despre întrunirile lor, citindu-le paragrafe din Biblie”, era nota informativă.

Cum s-a apărat Prisecaru

Funcţionara a cerut instanţei să respingă cererea CNSAS. Florina Prisecaru a arătat că în octombrie 1987 avea 18 ani, iar verişoara sa i-a cerut ajutorul, motivând că avea probleme la muncă. Prisecaru a spus că, la acel moment, nu a înţeles exact cum urma să îşi ajute verişoara, însă aceasta „i-a explicat ca are nevoie să îi scrie anumite note al căror cuprins i-l va dicta ea, pentru că, cu cât va avea mai multe astfel de note scrise, va putea să fie evaluată şi promovată în funcţie.”

Prisecaru a mai spus că, având doar 18 ani, nu a înţeles pe deplin însemnătatea documentelor pe care le-a semnat, acceptând să îşi ajute verişoara deoarece erau foarte apropiate.

Florina Prisecaru a mai spus că unele dintre persoanele menţionate în notele informative – despre care spune că au fost scrise la dictarea verişoare – nu îi erau cunoscute.

„Pârâta, la acel moment, la vârsta de 18 ani, tot ce a vizat a fost să îi ofere ajutorul de care avea nevoie verişoara sa. Pârâta nu a avut intenţia niciun moment de a prejudicia acele persoane. Menţionează faptul că, la acea vârstă, nu avea cunoştinţă de modalitatea în care funcţionează sistemul de securitate al regimului comunist. Nu avea reprezentarea urmărilor pe care ar putea sa le aibă acţiunea sa de a redacta, după dictare, nişte adrese pe care, o persoană de cea mai mare încredere a sa, i le dicta”, se arată în hotărârea instanţei, referitor la poziţia Florinei Prisecaru.

Decizia Curţii de Apel Bucureşti nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel.

Florina Prisecaru s-a angajat la Ministerul Finanţelor în 1993, anterior fiind profesor suplinitor în judeţul Gorj. Ea a fost numită secretar general adjunct în martie 2018, atribuţiile sale de serviciu fiind, printre altele,  „asigurarea rolului de Ordonator principal de credite al MFP”