167
Mănăstirea Mălinești, o istorie uitată
Cuprins
Este situată la 46 km nord-vest de Vaslui şi la 4 km nord-vest de satul Gârceni. Se circulă până aici pe şoseaua Vaslui-Bacău, ramificaţie dreapta Armășoaia-Pungeşti. Poate fi folosită şi şoseaua Vaslui-Roman, de la Băceşti ramificaţie sud până la mănăstire circa 10 km, dar acest drum nu este practicabil pe timp de ploaie şi zăpadă. Credincioşii pot folosi trenul pe linia ferată Buhăeşti-Roman, gara Băceşti, circa 8 km prin pădure, pe lângă unitatea militară. Aşezământul este construit pe un platou larg de deal, înconjurat de mici suprafeţe arabile, urmate de dealuri acoperite de păduri. Privind de pe platou spre sud-est, avem în depărtare un tablou foarte pitoresc, cu satul Gârceni în vale şi după el lacul de acumulare de la barajul Pungeşti.
Actuala biserică a mănăstirii există din 1826, dar înainte de aceasta, pe parcursul a mai multor secole, au existat mai multe biserici din lemn. A fost schit pentru călugări până la secularizarea averilor mănăstireşti în 1864. După această dată a fost biserică de mir. Cu timpul biserica parohială a ajuns în stare de ruină. Între anii 1925 şi 1928 a fost renovată cu ajutorul financiar al familiei mareşal Prezan. După renovare devine schit de călugăriţe. Aici maicile aveau ţesătorie, confecţionând pânză din bumbac şi au avut şi atelier de covoare. Pe lângă schit a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti. După 1959, ca urmare a decretului 410, schitul a fost desfiinţat şi s-a reînfiinţat în 1990 cu obşte de călugări. Obştea, condusă la început de Visarion şi apoi de prot. Filip Mercaş, a reuşit să ridice două clădiri pentru chilii şi să facă o clădire pentru gospodăria anexă.
Actuala biserică a mănăstirii există din 1826, dar înainte de aceasta, pe parcursul a mai multor secole, au existat mai multe biserici din lemn. A fost schit pentru călugări până la secularizarea averilor mănăstireşti în 1864. După această dată a fost biserică de mir. Cu timpul biserica parohială a ajuns în stare de ruină. Între anii 1925 şi 1928 a fost renovată cu ajutorul financiar al familiei mareşal Prezan. După renovare devine schit de călugăriţe. Aici maicile aveau ţesătorie, confecţionând pânză din bumbac şi au avut şi atelier de covoare. Pe lângă schit a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti. După 1959, ca urmare a decretului 410, schitul a fost desfiinţat şi s-a reînfiinţat în 1990 cu obşte de călugări. Obştea, condusă la început de Visarion şi apoi de prot. Filip Mercaş, a reuşit să ridice două clădiri pentru chilii şi să facă o clădire pentru gospodăria anexă.Biserica este o construcţie de lemn, pe fundaţie de piatră tencuită cu ciment, în formă de cruce. Spaţiul este compartimentat în altar, naos, pronaos şi un mic pridvor închis. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit. Este separat de naos, prin tâmpla din tei, frumos sculptat, evidenţiindu-se în mod special uşile împărăteşti. Naosul are absidele înguste şi profunde, pe fiecare absidă fiind aşezată câte o fereastră. Pe naos este o turlă înfundată (oarbă), cu terminaţie piramidală şi o fereastră pe faţa sudică. Câte o turlă mai mică se află pe altar şi pronaos, toate trei acoperite cu tablă. Pronaosul este luminat de o fereastră aşezată la sud şi de geamurile din partea superioară a uşii de intrare din pridvor în pronaos (o uşă simplă, din lemn). Delimitarea de naos a pronaosului se face printr-o grindă şi doi stâlpi laterali din lemn. Pridvorul este luminat de o fereastră aşezată pe peretele din vest şi de geamurile uşii din lemn de la intrare, care este aşezată în partea sudică. Toate ferestrele sunt din lemn, mici, dreptunghiulare, duble şi cu grilaj metalic la mijloc. Biserica nu este tencuită şi nici căptuşită cu scândură. Tavanul din pronaos şi pridvor este plat, căptuşit cu scândură şi netencuit. Pardoseala este din scândură, iar acoperişul din tablă. Faţadele exterioare sunt căptuşite cu şipcă.
La vest şi sud de biserică, distanţă 30 m, sunt clădiri vechi, din pământ bătut, pentru chilii şi magazii. În spatele bisericii, la cca 80 m distanţă spre nord-vest, este o construcţie nouă din cărămidă, lungă de 70 m, cu trapeza, bucătăria, camere pentru oaspeţi la parter şi cu chiliile la etaj. În mijlocul clădirii este paraclisul mănăstirii.
La sud-vest de biserică este o altă clădire nouă din lemn, având faţadele căptuşite cu şipcă. Are cerdac susţinut de stâlpi din lemn, şi are un grilaj din lemn înalt de 80 cm. Este acoperită cu şindrilă. În spatele acestei clădiri este clădirea gospodăriei anexe, construită din bolţari de ciment şi acoperită cu plăci de azbociment.
Incinta foarte spaţioasă este cu iarbă şi are pomi fructiferi răzleţi, la sud de biserică. Intrarea în incintă se face pe o alee străjuită pe o parte şi alta de arbori tuia.
Cristina Rădulescu
Cele mai citite articole
Articolul Mănăstirea Mălinești, o istorie uitată apare prima dată în JurnaldeBarlad.ro – Stiri din Barlad – Ziar Online.
