Mănăstirea Moreni din județul Vaslui, tinda raiului“

de WTA.ro
scris de WTA.ro

Mănăstirea Moreni din județul Vaslui, tinda raiului

Cuprins
“Imaginea unei cruci este alcătuită dintr-o verticală şi dintr-o orizontală. Verticala ne aduce aminte că venim din cer şi că vom merge în cer. Suntem o realitate dublă. Suntem mereu pe verticală şi mereu pe orizontală. Mereu cu datorii faţă de pământ, şi mereu cu datorii faţă de cer. Mereu născuţi din pământ, şi mereu născuţi din cer”,spunea cu ceva timp în urmă marele Mitropolit ,Antonie Plămădeală.
Mănăstirea Moreni Este situată la 27 km sud de Vaslui, pe şoseaua Vaslui-Bârlad, ramificaţie dreapta Deleni. Aşezământul este construit în buza unui deal, înconjurat de alte dealuri mai înalte, dintre care Ţiclăul, aflat la sud-est, este cel mai înalt.
Istoric
Viaţa monahală a început cu patru secole şi jumătate în urmă şi a fost întreţinută de călugări. Prima biserică din lemn a fost construită în vremea domnitorului Petru Rareş, de boierul Lupan Buznea pe moşia sa. După numele pârâului din apropiere a fost cunoscut ca schitul Bilahoi sau Ghilahoi. A purtat şi numele Deleni, al comunei de care aparţine. Biserica fiind stricată cu vremea, a fost refăcută de credincioşii Hordună şi Ginşcă în anul 1801. Schitul a durat până în 1864, când s-a desfiinţat. S-a reînfiinţat în 1935 tot cu obşte de călugări, dar în anul 1949 se transformă în schit de maici. În 1953 s-a construit o biserică nouă, care a fost renovată şi pictată în 1986, cu contribuţia credincioşilor din parohiile Moreni, Deleni, Dânga, Costeşti şi Buda. Pictura a fost executată de pictorul Constantin Zafiu. Biserica este mică, din lemn şi pământ bătut şi nu are turlă. Spaţiul interior este compartimentat în altar, naos spaţios şi pronaos cu mic spaţiu. Are şi un mic pridvor deschis.
În urma decretului 410/1959, schitul s-a desfiinţat şi a rămas ca biserică de mir. Revoluţia din 1989 a creat condiţii ca viaţa monahală să-şi reia cursul, iar în 1990 schitul a fost reînfiinţat, cu regim de mănăstire şi obşte de călugări. Stareţ a fost numit Ieromonahul Meletie Mercaş (azi Protosinghel, duhovnicul maicilor) venit de la mănăstirea Runc. La cererea dumnealui, începând cu anul 1992, mănăstirea are din nou obşte de maici. Cu multă osârdie şi prin chetele făcute în oraşele ţării, obştea a reuşit să ridice mai multe clădiri, întruna din ele fiind construit un frumos şi spaţios paraclis. Lucrările au fost coordonate de Părintele Meletie Mercaş.
Paraclisul este construit în mijlocul clădirii parter, lungă de 80 m, orientată în incintă de la sud la nord şi cu cerdac pe toată lungimea, susţinut de coloane din beton armat. Cerdacul are pe toată lungimea un zid înalt de 80 cm şi pe acesta se află vara ghivece cu diverse specii de flori. Paraclisul are un altar spaţios, luminat de două ferestre la răsărit. Naosul formează un singur spaţiu cu pronaosul si este luminat de câte două ferestre la sud şi alte două la nord. În pronaos este şi un balcon. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, mari şi terminate în arc. Pe naos este o turlă înfundată, octogonală şi cu o cruce metalică deasupra. Câte o turlă cu cruce deasupra se află şi la fiecare capăt al clădirii. Catapeteasma este din lemn de stejar, cu o frumoasă sculptură. Sculptura catapeteasmei cât şi a mobilierului tot din stejar este executată de sculptorul în lemn Modoranu din Vaslui. Pridvorul este închis, aşezat în partea sudică a paraclisului şi are intrarea pe o uşă amplasată la răsărit. Pardoseala în altar şi naos este din duşumea de scândură, iar în pridvor din ciment acoperit cu linoleum.
Executată în tehnica frescă aparţine pictorului Ioan Vărnescu din Caşin. Ne atrag atenţia: „Cina cea de Taină“ şi „Adormirea Maicii Domnului“, pe peretele din vest; „Răstignirea Domnului“ şi „Coborârea la iad“ pe peretele din nord; „Naşterea Domnului“ şi „Botezul Domnului“ pe peretele sudic. Este pictat şi pridvorul.
În faţa clădirii în care este paraclisul, la 15 m, este ridicat un monument din marmură, în care s-a fixat pisania mănăstirii. Dincolo de monument, în faţa clădirii (dreapta-stânga), sunt alte două clădiri etajate care au cerdacuri susţinute de coloane din beton. Toate clădirile sunt acoperite cu ţiglă.
Clopotniţa, aflată la 75 m est de paraclis, este o construcţie din zid, cu trei etaje şi gang de intrare în incintă. Deasupra gangului, în partea de răsărit, are firide mari terminate în arc. Şi sub cornişa acoperişului sunt firide văruite în alb. În clopotniţă sunt fixate şase clopote.
La prima intrare în mănăstire, care este la răsărit, spre sătucul Moreni, este o poartă masivă din lemn de stejar care are în sculptura ei „Drumul Crucii“, „Sfinţii Apostoli“ şi „Acatistul Maicii Domnului“. De la această poartă se circulă pe o alee pavată de 170 m până la clopotniţă. Aleea este mărginită pe o parte şi alta de arborele tuia. În partea sudică a acestei alei, este o cişmea cu apă în cădere permanentă, un iaz cu peşte, plantaţie de nuci şi meri, iar la nord de alee o plantaţie de vie. După ce s-a intrat prin gangul clopotniţei,
în incinta propriu-zisă se circulă pe alei betonate înconjurate de peluze cu iarbă, flori şi arbuşti de tuia.
În afara participării la cele trei slujbe zilnice, maicile lucrează în gospodăriile anexe ale mănăstirii şi atelierele de tricotaje şi veştminte preoţeşti.
Incinta este împrejmuită cu zid de cărămidă pe fundaţie de beton, tencuit şi acoperit cu ţiglă. În imediata apropiere a mănăstirii, în partea sudică şi nordică este o mare livadă de cireşi care are un aspect foarte pitoresc în timpul înfloritului din luna mai.
Ordinea din incinta mănăstirii, parcul ei cu iarbă, flori şi arbuşti, precum şi plantaţiile cu aleea din prima incintă şi viaţa spirituală de aici încântă ochiul şi sufletul, făcându-l pe credincios să regrete plecarea din mănăstire. Şi, cu siguranţă, îndemnându-l să mai treacă şi altădată pe aici.
Cristina Rădulescu
“Imaginea unei cruci este alcătuită dintr-o verticală şi dintr-o orizontală. Verticala ne aduce aminte că venim din cer şi că vom merge în cer. Suntem o realitate dublă. Suntem mereu pe verticală şi mereu pe orizontală. Mereu cu datorii faţă de pământ, şi mereu cu datorii faţă de cer. Mereu născuţi din pământ, şi mereu născuţi din cer”,spunea cu ceva timp în urmă marele Mitropolit ,Antonie Plămădeală.




Mănăstirea Moreni Este situată la 27 km sud de Vaslui, pe şoseaua Vaslui-Bârlad, ramificaţie dreapta Deleni. Aşezământul este construit în buza unui deal, înconjurat de alte dealuri mai înalte, dintre care Ţiclăul, aflat la sud-est, este cel mai înalt.
Istoric
Viaţa monahală a început cu patru secole şi jumătate în urmă şi a fost întreţinută de călugări. Prima biserică din lemn a fost construită în vremea domnitorului Petru Rareş, de boierul Lupan Buznea pe moşia sa. După numele pârâului din apropiere a fost cunoscut ca schitul Bilahoi sau Ghilahoi. A purtat şi numele Deleni, al comunei de care aparţine. Biserica fiind stricată cu vremea, a fost refăcută de credincioşii Hordună şi Ginşcă în anul 1801. Schitul a durat până în 1864, când s-a desfiinţat. S-a reînfiinţat în 1935 tot cu obşte de călugări, dar în anul 1949 se transformă în schit de maici. În 1953 s-a construit o biserică nouă, care a fost renovată şi pictată în 1986, cu contribuţia credincioşilor din parohiile Moreni, Deleni, Dânga, Costeşti şi Buda. Pictura a fost executată de pictorul Constantin Zafiu. Biserica este mică, din lemn şi pământ bătut şi nu are turlă. Spaţiul interior este compartimentat în altar, naos spaţios şi pronaos cu mic spaţiu. Are şi un mic pridvor deschis.
În urma decretului 410/1959, schitul s-a desfiinţat şi a rămas ca biserică de mir. Revoluţia din 1989 a creat condiţii ca viaţa monahală să-şi reia cursul, iar în 1990 schitul a fost reînfiinţat, cu regim de mănăstire şi obşte de călugări. Stareţ a fost numit Ieromonahul Meletie Mercaş (azi Protosinghel, duhovnicul maicilor) venit de la mănăstirea Runc. La cererea dumnealui, începând cu anul 1992, mănăstirea are din nou obşte de maici. Cu multă osârdie şi prin chetele făcute în oraşele ţării, obştea a reuşit să ridice mai multe clădiri, întruna din ele fiind construit un frumos şi spaţios paraclis. Lucrările au fost coordonate de Părintele Meletie Mercaş.
Paraclisul este construit în mijlocul clădirii parter, lungă de 80 m, orientată în incintă de la sud la nord şi cu cerdac pe toată lungimea, susţinut de coloane din beton armat. Cerdacul are pe toată lungimea un zid înalt de 80 cm şi pe acesta se află vara ghivece cu diverse specii de flori. Paraclisul are un altar spaţios, luminat de două ferestre la răsărit. Naosul formează un singur spaţiu cu pronaosul si este luminat de câte două ferestre la sud şi alte două la nord. În pronaos este şi un balcon. Toate ferestrele sunt din lemn, duble, mari şi terminate în arc. Pe naos este o turlă înfundată, octogonală şi cu o cruce metalică deasupra. Câte o turlă cu cruce deasupra se află şi la fiecare capăt al clădirii. Catapeteasma este din lemn de stejar, cu o frumoasă sculptură. Sculptura catapeteasmei cât şi a mobilierului tot din stejar este executată de sculptorul în lemn Modoranu din Vaslui. Pridvorul este închis, aşezat în partea sudică a paraclisului şi are intrarea pe o uşă amplasată la răsărit. Pardoseala în altar şi naos este din duşumea de scândură, iar în pridvor din ciment acoperit cu linoleum.
Executată în tehnica frescă aparţine pictorului Ioan Vărnescu din Caşin. Ne atrag atenţia: „Cina cea de Taină“ şi „Adormirea Maicii Domnului“, pe peretele din vest; „Răstignirea Domnului“ şi „Coborârea la iad“ pe peretele din nord; „Naşterea Domnului“ şi „Botezul Domnului“ pe peretele sudic. Este pictat şi pridvorul.
În faţa clădirii în care este paraclisul, la 15 m, este ridicat un monument din marmură, în care s-a fixat pisania mănăstirii. Dincolo de monument, în faţa clădirii (dreapta-stânga), sunt alte două clădiri etajate care au cerdacuri susţinute de coloane din beton. Toate clădirile sunt acoperite cu ţiglă.
Clopotniţa, aflată la 75 m est de paraclis, este o construcţie din zid, cu trei etaje şi gang de intrare în incintă. Deasupra gangului, în partea de răsărit, are firide mari terminate în arc. Şi sub cornişa acoperişului sunt firide văruite în alb. În clopotniţă sunt fixate şase clopote.
La prima intrare în mănăstire, care este la răsărit, spre sătucul Moreni, este o poartă masivă din lemn de stejar care are în sculptura ei „Drumul Crucii“, „Sfinţii Apostoli“ şi „Acatistul Maicii Domnului“. De la această poartă se circulă pe o alee pavată de 170 m până la clopotniţă. Aleea este mărginită pe o parte şi alta de arborele tuia. În partea sudică a acestei alei, este o cişmea cu apă în cădere permanentă, un iaz cu peşte, plantaţie de nuci şi meri, iar la nord de alee o plantaţie de vie. După ce s-a intrat prin gangul clopotniţei,
în incinta propriu-zisă se circulă pe alei betonate înconjurate de peluze cu iarbă, flori şi arbuşti de tuia.
În afara participării la cele trei slujbe zilnice, maicile lucrează în gospodăriile anexe ale mănăstirii şi atelierele de tricotaje şi veştminte preoţeşti.
Incinta este împrejmuită cu zid de cărămidă pe fundaţie de beton, tencuit şi acoperit cu ţiglă. În imediata apropiere a mănăstirii, în partea sudică şi nordică este o mare livadă de cireşi care are un aspect foarte pitoresc în timpul înfloritului din luna mai.
Ordinea din incinta mănăstirii, parcul ei cu iarbă, flori şi arbuşti, precum şi plantaţiile cu aleea din prima incintă şi viaţa spirituală de aici încântă ochiul şi sufletul, făcându-l pe credincios să regrete plecarea din mănăstire. Şi, cu siguranţă, îndemnându-l să mai treacă şi altădată pe aici.
Cristina Rădulescu

Articolul Mănăstirea Moreni din județul Vaslui, tinda raiului“ apare prima dată în JurnaldeBarlad.ro – Stiri din Barlad – Ziar Online.