O principesă bârlădeancă l-a lansat pe George Enescu

de WTA.ro
scris de WTA.ro

O principesă bârlădeancă l-a lansat pe George Enescu

Cuprins
Elena Bibescu s-a născut în 1855 în Bârlad ca fiică mijlocie a boierului Manolache Kostaki Epureanu, ilustru om politic al vremii care a fondat atât Partidul Liberal, cât şi cel Conservator, fost prim-ministru atât în Principatele Române, cât şi în România Mare. A urmat doi ani de conservator la Viena, unde a fost distinsă de Conservatorul Imperial cu o medalie. Continuă să studieze pianul timp de un an cu Anton Rubinstein, pianist cu renume internaţional. Debutează în februarie 1873 pe scena Teatrului Mare din Bucureşti cu un concert pentru săraci. În acea seară, fiul fostului domnitor Gheorghe Bibescu, prinţul Alexandru, o cere în căsătorie şi se unesc astfel două familii cu idealuri opuse: Kostăcheştii din Moldova care îl susţineau pe Al. I. Cuza şi Bibeştii din Oltenia – în opoziţie faţă de Cuza. Timp de un sfert de secol a întreţinut la Paris unul din cele mai ilustre saloane de muzică.
Saloanele ei muzicale ținute la București sau Paris erau frecventate de cei mai importanți artiști ai timpului, dar și de aristocrația europeană, între oaspeții ei s-au numărat Franz Liszt, Richard Wagner, Ignacy Jan Paderewski, Anatole France, Ambroise Thomas, Camille Saint-Saëns, Claude Debussy, Édouard Vuillard, Jules Massenet, Vincent d’Indy, Anton Rubinstein, Charles Gounod sau Marcel Proust. Fiii ei, Anton și Emanuel Bibescu, apropiați ai lui Marcel Proust (1871-1922), au avut un rol însemnat în geneza romanului “În căutarea timpului pierdut”.
A fost o prietenă apropiată a reginei Elisabeta (1843-1916), pe care a influențat-o în multe privințe. La recitalul oferit de ea la Teatrul Național din București, în decembrie 1881, sub patronajul reginei și în prezența perechii regale, Bibescu a interpretat, printre altele, Konzertstuck pentru pian și orchestră de Carl Maria von Weber. S-a implicat energic în impunerea în conștiința publică franceză a lui George Enescu (1881-1955), care a debutat componistic, în 1898, cu Poema Română.
Acesta o considera ca a doua sa mamă, închinându-i întreaga operă de până la Oedip. Cu un an înainte, Enescu interpretase Concertul pentru vioară și orchestră (reducție pentru pian) de Felix Mendelssohn Bartholdy și Sonata Kreutzer de Beethoven, în salonul principesei și acompaniat de ea, cunoscând cu acest prilej mulți muzicieni celebri.
După un șir de concerte în care a acompaniat, tânărul muzician era consacrat, iar meritul protectoarei sale, recunoscut.
“Principesă,
Ce lucru încântător e să ai o mamă care, atunci când te simţi descurajat că nu va mai reveni vreodată, găseşte totdeauna resurse de a te alina!
Eu nu mai sunt totuşi acela care am plecat din Paris: acum sper, nu ştiu exact ce, simt însă în mine de a vedea viitorul frumos… O fi primăvara, o fi odihna de lângă mama… (…)
Închipuiţi-vă, Principesă, că am cunoscut aici, în acest colţ pierdut de ţară, una din rudele dumneavoastră foarte îndepărtate, domnişoara Elena Kostaki, de prin împrejurimile Bârladului, care a eşuat aici ca profesoară la şcoala comunală. E o fiinţă fermecătoare şi am fost uimit să o întâlnesc în acest oraş de trei parale. (…)
Foarte respectuos şi umil, vă rog, Principesă, de a primi omagiile mele recunoscătoare, George Enescu”
În scandalul creat de idila dintre principele moștenitor Ferdinand și Elena Văcărescu, Carol I a privit-o pe Bibescu ca pe o complice în țesătura de intrigi și a obligat-o să părăsească țara.
Boala a îngenunchiat-o pe principesă, care revine în ţară în octombrie 1902 şi se retrage la conacul familiei de la Epureni (la câţiva kilometri de Bârlad). Acolo face o hemoragie stomacală şi este dusă la un spital din Iaşi. Pe 18 octombrie se stinge din viaţă.
Trupul neînsufleţit este adus în oraşul natal şi este îngropat în cimitirul Eternitatea din Bârlad, alături de tatăl său şi alţi membri ai familiei.

Principesa Elena Bibescu a fost cea care l-a lansat pe marele compozitor și violonist George Enescu. În semn de recunoștiință, George Enescu i-a dedicat opera creată.


Elena Bibescu s-a născut în 1855 în Bârlad ca fiică mijlocie a boierului Manolache Kostaki Epureanu, ilustru om politic al vremii care a fondat atât Partidul Liberal, cât şi cel Conservator, fost prim-ministru atât în Principatele Române, cât şi în România Mare. A urmat doi ani de conservator la Viena, unde a fost distinsă de Conservatorul Imperial cu o medalie. Continuă să studieze pianul timp de un an cu Anton Rubinstein, pianist cu renume internaţional. Debutează în februarie 1873 pe scena Teatrului Mare din Bucureşti cu un concert pentru săraci. În acea seară, fiul fostului domnitor Gheorghe Bibescu, prinţul Alexandru, o cere în căsătorie şi se unesc astfel două familii cu idealuri opuse: Kostăcheştii din Moldova care îl susţineau pe Al. I. Cuza şi Bibeştii din Oltenia – în opoziţie faţă de Cuza. Timp de un sfert de secol a întreţinut la Paris unul din cele mai ilustre saloane de muzică.

O principesă bârlădeancă l-a lansat pe George Enescu


Sursa foto: Sabina Ghiorghe

Prin căsătoria Elenei Kostaki Epureanu cu prințul Alexandru Bibescu, se întâlneau pentru prima oară la această înălțime două neamuri opuse nu numai prin locul de obârșie, Moldova Kostăkeștilor și Oltenia Bibeștilor, ci și prin poziția față de Alexandru Ioan Cuza: „Manolache Kostaki Epureanu era pro-Cuza, Gheorghe Dimitrie Bibescu anti-Cuza, deși unionist în felul lui…” (C. D. Zeletin).

Saloanele ei muzicale ținute la București sau Paris erau frecventate de cei mai importanți artiști ai timpului, dar și de aristocrația europeană, între oaspeții ei s-au numărat Franz Liszt, Richard Wagner, Ignacy Jan Paderewski, Anatole France, Ambroise Thomas, Camille Saint-Saëns, Claude Debussy, Édouard Vuillard, Jules Massenet, Vincent d’Indy, Anton Rubinstein, Charles Gounod sau Marcel Proust. Fiii ei, Anton și Emanuel Bibescu, apropiați ai lui Marcel Proust (1871-1922), au avut un rol însemnat în geneza romanului “În căutarea timpului pierdut”.
A fost o prietenă apropiată a reginei Elisabeta (1843-1916), pe care a influențat-o în multe privințe. La recitalul oferit de ea la Teatrul Național din București, în decembrie 1881, sub patronajul reginei și în prezența perechii regale, Bibescu a interpretat, printre altele, Konzertstuck pentru pian și orchestră de Carl Maria von Weber. S-a implicat energic în impunerea în conștiința publică franceză a lui George Enescu (1881-1955), care a debutat componistic, în 1898, cu Poema Română.
Acesta o considera ca a doua sa mamă, închinându-i întreaga operă de până la Oedip. Cu un an înainte, Enescu interpretase Concertul pentru vioară și orchestră (reducție pentru pian) de Felix Mendelssohn Bartholdy și Sonata Kreutzer de Beethoven, în salonul principesei și acompaniat de ea, cunoscând cu acest prilej mulți muzicieni celebri.
După un șir de concerte în care a acompaniat, tânărul muzician era consacrat, iar meritul protectoarei sale, recunoscut.
“Principesă,
Ce lucru încântător e să ai o mamă care, atunci când te simţi descurajat că nu va mai reveni vreodată, găseşte totdeauna resurse de a te alina!
Eu nu mai sunt totuşi acela care am plecat din Paris: acum sper, nu ştiu exact ce, simt însă în mine de a vedea viitorul frumos… O fi primăvara, o fi odihna de lângă mama… (…)
Închipuiţi-vă, Principesă, că am cunoscut aici, în acest colţ pierdut de ţară, una din rudele dumneavoastră foarte îndepărtate, domnişoara Elena Kostaki, de prin împrejurimile Bârladului, care a eşuat aici ca profesoară la şcoala comunală. E o fiinţă fermecătoare şi am fost uimit să o întâlnesc în acest oraş de trei parale. (…)
Foarte respectuos şi umil, vă rog, Principesă, de a primi omagiile mele recunoscătoare, George Enescu”
În scandalul creat de idila dintre principele moștenitor Ferdinand și Elena Văcărescu, Carol I a privit-o pe Bibescu ca pe o complice în țesătura de intrigi și a obligat-o să părăsească țara.
Boala a îngenunchiat-o pe principesă, care revine în ţară în octombrie 1902 şi se retrage la conacul familiei de la Epureni (la câţiva kilometri de Bârlad). Acolo face o hemoragie stomacală şi este dusă la un spital din Iaşi. Pe 18 octombrie se stinge din viaţă.
Trupul neînsufleţit este adus în oraşul natal şi este îngropat în cimitirul Eternitatea din Bârlad, alături de tatăl său şi alţi membri ai familiei.

 

Cristina Rădulescu

Articolul O principesă bârlădeancă l-a lansat pe George Enescu apare prima dată în JurnaldeBarlad.ro – Stiri din Barlad – Ziar Online.