‘Orfelinatul „Olga M. Sturdza” de la Mangalia – un model al solidarității românilor’, de Aurelia Lăpușan. Episodul 12 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”

de WTA.ro

‘Orfelinatul „Olga M. Sturdza” de la Mangalia – un model al solidarității românilor’, de Aurelia Lăpușan. Episodul 12 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”.

Subiectul nu este nou. O atenție specială i‑a acordat profesorul Emil-Corneliu Ninu într-un amplu și interesant documentar, dar și istoricul Lavinia Dumitrașcu, noi înșine am scris în mai multe rânduri despre acest important așezământ social de la Mangalia. Construit din donații și întreținut prin voluntariat de către femeile orașului.

Reiau subiectul dintr‑o altă abordare, convinsă că este potrivit momentului dificil pe care îl străbatem toți.

Societatea orfanilor din război din Mangalia punea piatra fundamentală a noului local al orfelinatului numit „Olga M.Sturdza”, la 21 octombrie 1923. Slujba de sfinţire era făcută de episcopul Constanţei, S. S. Ilarie. Numele celor prezenţi la solemnitatea sfinţirii a fost trecut în actul care s‑a îngropat în zidul clădirii. Cei prezenţi au făcut donaţii personale pentru ajutorarea societăţii şi terminarea lucrării. Artizanii acestui aşezământ erau soţii G.L. Dimitriu din Constanţa, el magistrat şi consilier la Curtea de Apel, prezidentul Regionalei Societății Naționale Invalizi, Orfani și Văduve de Război (I.O.V.), ea, Maria G.L. Dimitriu Castano, prim redactor şef al „Ziarului nostru”, publicaţie bilunară a Asociaţiei feministe din Galaţi şi Constanţa.

Directorul aşezământului orfanilor de la Mangalia este numită Adela Chiorpec. Cu acest prilej, primarul Mangaliei, N.Roşculeţ şi Omer Omer, ajutorul de primar, donează alături de invitaţi sume importante de bani pentru construirea aşezământului social.[1]

Scriau reporterii despre fapta umanitară a Societăţii I.O.V. din acest „tăcut şi pitoresc orăşel”, care a reuşit să ridice „un local impunător prin simplitate, înconjurat de grădini, cu clase de studiu luminoase, cu mobilier modern, pereţii plini de hărţi şi stampe, dormitoare curate, ateliere în care tinerii învăţau să ţeasă stofe, covoare. La bucătărie lucrau pe rând pensionarele oraşului, în gesturi simple, voluntare, celor 150 de copii oferindu-li-se dragostea oamenilor şi o educaţie solidă.[2]

Într-un ghid turistic al Constanţei[3] se arată, la 1928: ”Judeţul Constanţa are 158.000 de locuitori şi 6.874 de metri pătraţi. Igiena şi profilaxia acestui judeţ sunt asigurate de serviciul sanitar sub conducerea unui medic care are reşedinţa la Constanţa şi alţi 12 medici în circumscripţiile rurale. În afară de aceştia, mai sunt 48 de agenţi sanitari şi 58 de sages femmes. Bolnavii sunt îngrijiţi la: Spitalul Hârşova, cu 25 de paturi, Spitalul Cernavodă, cu 25 de paturi, Spitalul Medgidia, cu 25 de paturi. Din acelaşi domenii fac parte şi următoarele instituţii medicale: Sanatoriile: “C.T.C.”, la Carmen Sylva, cu 120 de paturi, și “Orfanilor de Răsboiu” la Mangalia, cu 54 de paturi.”

Maria Castano Dimitriu era „profesoară în ştiinţele matematice și fizice pentru şcoalele medii de fete”. A ajuns la Constanța după mariajul cu Gheorghe L. Dimitriu, numit prin Înalt Decret Regal, în 1913, preşedinte al Tribunalului Constanţa. Printre alte multe funcții și îndatoriri, G. L. Dimitriu făcea parte din comitetul „Ocrotirea orfanilor de război”, care patrona orfelinatele copiilor de acest gen, comitet înfiinţat în august 1919.[4] Membru activ al Societăţii Regale Române de Geografie  a făcut parte din Comitetul de iniţiativă pentru ridicarea statuii lui Eminescu, a monumentului dedicat regelui Carol I şi a bustului lui I.N. Roman. O activitate obștească demnă de un reputat magistrat.

Evident că soția sa, Maria, nu putea să stea deoparte de preocupările comunitare ale soțului ei. Activitățile pe care le‑a desfășurat în Constanța și Galați i‑au ales un loc de cinste în istoria locului. A fost una dintre primele femei jurnalist din Constanţa, primul redactor-şef al „Ziarului nostru“[5], publicaţie bilunară a Asociaţiei feministe din Galaţi şi Constanţa.

Profesoara Maria Castano devine susţinătoare a Partidului Liberal, membră a acestuia, candidează pe listele filialei locale, este aleasă consilier municipal.

La 1 aprilie 1930, un comitet de direcţie compus din Maria G.L. Dimitriu Castano, profesoară, domiciliată în Constanţa, preşedintă, Louise Irimescu, vicepreşedintă, Silvia Constantinescu, vicepreşedintă, Virginia Stoicescu, secretară, Constanţa Cotovu, casieră, toate domiciliate în Constanţa, solicitau preşedintelui Tribunalului Constanţa statutul pentru obținerea personalității juridice a Asociaţiei pentru emanciparea  civilă şi politică a femeilor române cercul Constanţa, ce se constituise la 20 februarie acelaşi an. Obiectivul asociaţiei era educaţia politică, socială şi culturală a femeii în scopul de a o pregăti pentru exerciţiul drepturilor  civile şi politice, pentru emanciparea ei deplină civilă şi politică, de a coordona şi solidariza într‑o acţiune unică acţiunile izolate urmărind acelaşi scop, de a ajuta statul, judeţul, comunele, aşezămintele de utilitate publică şi societăţile particulare în toate operele în care se cere concursul femeii; de a înfiinţa şi conduce instituţii de cultură, educaţiune şi prevedere socială.

Asociaţia era, deci, politică, culturală şi educativă având scopul de a lupta pentru emanciparea deplină civilă şi politică a femeii române, de a pregăti femeia pentru exerciţiul drepturilor politice şi pentru îndeplinirea funcţiunilor publice, de a lucra pentru întărirea şi dezvoltarea mişcării feministe, căutând pe de o parte de a grupa în jurul programului său elementele convinse şi active, iar pe de altă parte de a coordona şi solidariza într‑o acţiune unică acţiunile izolate, urmărind acelaşi scop.

Acţiunea de propagandă a asociaţiunii în vederea scopului ei va fi permanentă şi se va exercita prin organizaţiile sale pe întreg teritoriul  ţării şi în toate straturile societăţii pe cale presei a publicaţiilor de orice natură, a conferinţelor, consfătuirilor şi întrunirilor publice.

Programul asociaţiei cuprindea, printre altele, răspândirea ideilor pacifiste, supravegherea tinerimii, îndrumarea ei pe cale morală, combaterea analfabetismului şi crearea de şcoli pentru adulţi.

90 de membre au participat la constituirea asociaţiei şi au semnat procesul verbal de constituire. Se regăsesc în listă multe profesoare şi învăţătoare, dar şi soţiile unor demnitari locali.

Maria Dimitriu a creat filiale ale asociaţiilor feministe în majoritatea localităților Dobrogei, una dintre cele mai active fiind la Mangalia.

La 22 iunie 1930 avea loc la Constanţa o întrunire a Asociaţiei pentru Emanciparea Civilă şi Politică a femeii române. Adunarea se ţinea în sala Ligii culturale. Erau prezente câteva sute de femei, majoritatea soţii ale unor demnitari locali care îşi făcuseră  din activitatea obştească un mod existenţial. Deviza întrunirii era  una  mobilizatoare: ”Vrem să muncim în folosul ţării”.

În 1935 o găsim consilier municipal, în care calitate redactează proiectul de regulament pentru funcţionarea asistenţei sociale în municipiul Constanţa. Proiectul propus este aprobat de consiliul municipal în şedinţa din 17 mai 1935 şi apoi tipărit în colecţia bibliotecii „Ziarul nostru”, la Institutul de arte grafice al „Dobrogei June”.

Oficiul de ocrotire şi asistenţă socială din cadrul primăriilor avea 4 secţiuni: administrativă, de ocrotire naţională, de ocrotire socială şi ocrotirea locuinţelor. Organele oficiului de ocrotire erau puse sub directa responsabilitate a primarului. Din comitet făceau parte medici, preoţi, reprezentanţii operelor de asistenţă socială, publică şi privată, cadre didactice. Interesante domeniile în care se îndrepta prioritar atenţia instituţiei sociale: ocrotirea familiei normale, ocrotirea femeii în perioada prenatală, ocrotirea mamei şi a sugarului, ocrotirea copiilor preşcolari, ocrotirea tineretului şi combaterea plăgilor sociale, adică tuberculoza, bolile venerice, alcoolismul.

Cele mai citite articole

Regulamentul pentru funcţionarea asistenţei sociale conceput astfel de Maria Dimitriu Castano elaborat în urmă cu 85 de ani, îşi păstrează şi astăzi actualitatea şi, mai ales, imperativele societăţii civile.”[6]

Bibliografie:

[1] Marea Neagră, l, nr.36, 22 octombrie 1923, p.1
[2] Dobrogea Jună, XX,nr.243, 5 noiembrie 1925, p.1
[3] Jean Georgesco, Petit guide de Constanta et de ses environs, 1928
[4] Aurelia Lăpuşan, Ştefan Lăpuşan, Constanţa. Memoria oraşului, vol. I 1878–1940, Ed. Muntenia, Constanţa, 1997, p. 268
[5] După ce, se pare, că apăruse la Constanţa, în 1925, îl regăsim la Galaţi, în perioada 1926–1929 şi, apoi, la Constanţa, între ianuarie 1930-aprilie 1937. În ambele locaţii era publicaţie a asociaţiilor feministe din Galaţi şi Constanţa. În perioada constănţeană, director era Maria G.L. Dimitriu-Castano. cf. Dumitru Constantin-Zamfir, Octavian Georgescu, Presa dobrogeană. Bibliografie comentată şi adnotată, Biblioteca Judeţeană Constanţa, 1985, p. 338
[6] Aurelia Lăpuşan, „Înfăptuieşte ceea ce conştiinţa îţi porunceşte”, în „Ziua de Constanţa”, 8 mar. 2016.

(Text prelucrat și adnotat de autori — Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, din lucrarea ”MANGALIA 100 DE REPERE”, Editura Next Book, Constanța, 2018).

MN: Întregul serial ”Municipiul Mangalia, 25 de ani în 25 de episoade”, poate fi vizionat la rubrica aniversară a cotidianului online Mangalia News.

Cititorii care doresc să-și procure monografia ”MANGALIA 100 DE REPERE”, de Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, sunt invitați să ne scrie pe adresa redacției: mangalianews@gmail.com


”Cu încredere și speranță, cu răbdare și responsabilitate, vom depăși starea de astăzi. Să vrem să fie bine! Multă sănătate! Cu drag și mulțumiri, Aurelia Lăpușan”.

MN: Mulțumim, distinsă doamnă conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan și vă dorim sănătate multă, alături de cei dragi.


Mangalia News, 12.04.2020.


The post ‘Orfelinatul „Olga M. Sturdza” de la Mangalia – un model al solidarității românilor’, de Aurelia Lăpușan. Episodul 12 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani” appeared first on Mangalia News.

Cele mai citite articole

Te-ar putea interesa