Pe tine te laudăm – Versuri
Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm,
Pe tine, Doamne, te mărturisim;
Pe tine, veșnic Părinte,
Toată pământul te venerează.
Ție toți îngerii
Ție cerurile și toate puterile,
Ție heruvimii și serafimii
Cu glas neîncetat îți strigă:
Sfânt, Sfânt, Sfânt,
Domnul Dumnezeul oștirilor,
Plin este cerul și pământul
De măreția slavei tale!
Te laudă cinstita ceată a apostolilor;
Te-adoră vrednica ceată a profeților;
Te preamărește strălucita ceată a martirilor;
Te laudă Sfânta Biserică,
Pe tine, Tată, cu nemăsurată măreție!
Pe tine, Fiul, Unul Născut, vrednic de cinstire,
Pe tine, Duhule Sfinte, Mângâietorule!
Tu ești Regele slavei,
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu!
Tu, ca să mântuiești omul,
Nu te-ai îngrozit să te naști din fecioară!
Tu, biruind boldul morții,
Ai deschis credincioșilor împărăția cerurilor;
Tu șezi la dreapta lui Dumnezeu,
În slava Tatălui!
Prin urmare, noi credem
Că vei veni ca Judecător.
Pe tine, deci, te rugăm, ajută-i pe robii tăi,
Pe aceia pe care i-ai răscumpărat cu prețul sângelui tău prețios!
Fă-i să fie împreună cu sfinții tăi,
În slava ta veșnică!
Analiza și Importanța Operei
„Pe tine te laudăm” este un imn străvechi creștin, cunoscut sub numele de „Te Deum Laudamus” în limba latină. Acest imn este unul dintre cele mai vechi și celebre imnuri ale Bisericii creștine, folosit în liturghia bisericii și în diverse ceremonii religioase. Este un exemplu de rugăciune creștină plină de laudă și mulțumire adusă lui Dumnezeu, fiind o manifestare a credinței și devotamentului creștin.
Imnul începe cu o laudă directă adusă lui Dumnezeu: „Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm”, și continuă să exprime admirația și mărturisirea mărimii divine. Structura sa este una deosebită, imnul constând dintr-o serie de invocații aduse lui Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhului Sfânt. Aceasta reflectă teologia trinitară a creștinismului și subliniază unitatea și diversitatea în cadrul Dumnezeirii.
Un alt aspect semnificativ al imnului este referirea la ceruri și la îngeri: „Ție toți îngerii, Ție cerurile și toate puterile, Ție heruvimii și serafimii”. Acest pasaj subliniază ideea că nu doar oamenii, ci și ființele cerești participă la lauda adusă lui Dumnezeu, creând o comuniune universală de adorare.
Mai departe, imnul se referă la mărturia apostolilor, profeților și martirilor: „Te laudă cinstita ceată a apostolilor; Te-adoră vrednica ceată a profeților; Te preamărește strălucita ceată a martirilor”. Aici, se subliniază continuitatea tradiției credinței creștine, evidențiind rolul fundamental al celor care au fost martori și susținători ai învățăturilor creștine de-a lungul secolelor.
Un punct culminant al imnului este mărturisirea credinței în Hristos ca Rege al slavei: „Tu ești Regele slavei, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu!” Aceasta reafirmă credința centrală în divinitatea lui Hristos și importanța sa mântuitoare pentru omenire.
În concluzie, „Pe tine te laudăm” este nu doar un imn liturgic deosebit de important, ci și o mărturisire profundă de credință. Prin laudele și invocațiile sale, imnul reușește să capteze esența credinței creștine, oferind o expresie concentrată și emoțională a devotamentului față de Dumnezeu și a recunoașterii măreției divine. Fiecare vers al acestui imn este o invitație la meditație și reflecție asupra misterului și mărimii lui Dumnezeu, iar utilizarea sa în diverse servicii religioase subliniază rolul său ca un vehicul spiritual de comuniune și venerare colectivă.
