Cele Mai Reprezentative Poezii Scrise de Marin Sorescu

de WTA.ro

Cele Mai Reprezentative Poezii Scrise de Marin Sorescu

V-am pregătit cele mai frumoase poezii scrise de Marin Sorescu, acesta fiind unul dintre reprezentanții literaturii române contemporane.

Marin Sorescu este poet, prozator, eseist și dramaturg. Acesta este cunoscut și pentru interesul manifestat pentru pictură naivă, reușind să deschidă numeroase expoziții în țară și străinătate.

De-a lungul vieții sale, a publicat peste 20 de volume de poezii devenind o personalitate remarcabilă a poeziei românești contemporane. Acesta primește numeroase premii și distincții pentru contribuția sa esențială din literatura română.

Scurtă biografie – Marin Sorescu (n.1936 – d.1996)

  • Marin Sorescu s-a născut în anul 1936 și este copilul lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței (Ionescu), o familie obișnuită de țărani din Bulzești;
  • Școala primară o urmează în satul natal, ulterior studiază la Liceul “Frații Buzești” din Craiova. În anul 1954, acesta se transferă la Școala Medie Militară, din Predeal datorită preocupării manifestate pentru învățătură;
  • Pasiunea pentru literatură și pentru scris o moștenește de la tatăl său;
  • Între anii 1955 – 1960 se înscrie la Facultatea de Filologie din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și se specializează în limbi moderne;
  • Tânărul Sorescu a fost unul dintre membrii“Programului Internațional pentru Scriitori”, în SUA la Universitatea din Iowa;
  • În anul 1959 are loc debutul său în poezii, în revista “Viața studențească”, ulteriror ajungând după terminarea facultății și redactor al acesteia;
  • În anul 1963 devine redactor al revistei “Luceafărul”;
  • De-a lungul vieții, acesta lucrează în diverse redacții ale revistelor, inclusiv în cadrul Studioului Cinematografic “Animafilm”;
  • În anul 1964 este publicată prima carte, volumul de poezii intitulat “Singur pe lume”- în Editura pentru literatură;
  • Pentru activitatea sa literară (în anii 1968, respectiv 1977) a primit premiul Academiei Române;
  • În anul 1978, Marin Sorescu preia conducerea revistei “Ramuri”, care în acel moment se bucura de un real succes, având o deosebită experiență literară;
  • Până la moartea sa, scriitorul reușește să publice încă 23 de volume, ajungând o figură importantă a poeziei contemporane românești;
  • Scriitorul se stinge din viață în decembrie 1996, cauza fiind o hemoragie digestivă.

Curiozități despre cariera lui Marin Sorescu

  • Între anii 1993 – 1995, fără să se afilieze unui partid politic, ocupă o funcție importantă, aceea de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului lui Nicolae Văcăroiu;
  • Aprecierea de care se bucura Sorescu a fost umbrită în anii 1980, din cauza participării la ședințele din cadrul unei asociații internaționale “Meditația transcendentală”, reușind să intre în dizgrația regimului lui Ceaușescu, fiind obligat să stea la domiciliu pentru o bună perioadă de timp;
  • În anul 1991, după Revoluție, mai mulți colegi de la revista Ramuri, înaintau o scrisoare adresată poetului Mircea Dinescu, acesta fiind atunci președinte al Uniunii Scriitorilor, în care îl informau despre activitatea aproape inexistentă a lui Sorescu în cadrul redacției;
  • Între anii 1983 – 1992, Marin Sorescu a fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură, de către Academia Română;
  • După moartea lui, au rămas netipărite mai multe volume: roman, eseu și poezii;
  • Operele lui Marin Sorescu au fost apreciate și în străinătate, creațiile sale fiind traduse și publicate în peste 20 de țări.

Activitatea literară a poetului Marin Sorescu

Marin Sorescu este un reprezentant al generației de aur a poeziei române care își face apariția în literatură între anii 1960 – 1965.

Interesele lui sunt diverse, pornind de la poezie ajungând la proză, teatru, critică literară și literatură pentru copii.

Cele mai citite articole

Creația lirică a lui Sorescu acoperă o sferă literară largă, maniera sa naturală și ironică în scriere trezind în cititor emoția ludică a copilăriei. Primul său volum a fost „Singur printre poeți” și de la acest debut operele sale s-au remarcat prin stilul degajat, fantezist și ușor rigid în simțul critic.

Cele mai reprezentative volume de poezii, amintim:

  • „Poeme” (1965)
  • „Tinerețea lui Don Quijote” (1968)
  • „O aripă și-un picior” (1970)
  • „Tușiți” (1970)
  • „Suflete bun la toate” (1972)
  • „La lilieci” I, II, III, IV – (1973) (1977) (1980) (1988)
  • „Poezii alese de cenzură” (1991)

Ca dramaturg, Marin Sorescu este scriitorul operei „Iona”, care devine o piesă de rezistență în repertoriul multor teatre. Pe lângă această capodoperă, Sorescu a mai scris:

  • Există nervi”(1968)
  • Paracliserul”(1970);
  • Matca”(1973);
  • Răceala”(1976);
  • A treia țeapă”(1980).

Din creația scriitorului, includem și volumele de proză:

  • Teoria sferelor de influență” (1969);
  • Starea de destin” (1976)
  • Trei dinți din față” (1977);
  • Viziunea vizuinii” (1981).

Mai jos regăsim câteva poezii ce s-au remarcat prin stilul unic și ușor fantezist al lui Marin Sorescu.

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Capriciu”

  • Anul apariției: 1996
  • Volum poezie: Este inclusă în volumul „Poezii”
  • Tema poeziei: Absurdul unui univers părăsit de orice sens integrator; imposibilitatea comunicării
  • Ideea centrală a poemului: Este descrisă dorința pentru un public demn de poezie,, poetul devenind sensibil în rigiditatea sa, fiind rănit de incapacitatea societății de a lua parte la procesul de creație.

Capriciu

În fiecare seară
Strâng de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Şi le citesc versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Dacă ştii cum să le aşezi.

De aceea
Eu mă emoţionez,
Şi timp de câteva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Întâlnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fără entuziasme
De prisos.


În orice caz,
Înseamnă că fiecare
Ne-am făcut datoria,
Şi putem merge
Mai departe.

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Simetrie”

  • Anul apariției: 1964
  • Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul intitulat„Singur printre poeți
  • Tema poeziei: Destinul trist al ființei obișnuite
  • Ideea centrală a poemului: Este sugerat chinul vieții, mâna sarcastică a sorții, ilustrând povara omului greu încercat ce nu își găsește calea potrivită.

Simetrie

Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.

Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
„V-arăt eu vouă !” – mi-am zis –
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt…
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
…………………………………….

Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Despre cum era să zbor”

  • Anul apariției: 1970
  • Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul pentru copii „O aripă și-un picior”
  • Tema poeziei: Descoperirea progresivă a cuvintelor
  • Ideea centrală a poemului: Lumea infantilă presupune învățarea treptată a cuvintelor, fiind pentru poet o reîntoarcere în copilărie, încărcată de nostalgie.
poezii de Marin Sorescu

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Echerul”

  • Anul apariției: 1970
  • Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul intitulat „Tușiți
  • Tema poeziei: Lume superficială lipsită de profunzime
  • Ideea centrală a poemului: Ideea se concentrează asupra efortului de a trezi spiritul nemărginit, mai exact de a bloca devalorizarea matematică a lumii.

Echerul

Echerul, folosit si in matematica,
Devine tot mai mult
Un instrument literar.
Apoi echerul se poate extinde
Si in viata de toate zilele.
Cu el poti citi cu succes
O multime de opere.

Sunetele, imaginile, sufletele
Sunt exagerat de mari,
Ascultafi vorbele cu echerul,
Priviti spectacolele cu echerul.


Il asezi frumos
Pe prima pagina,
Si nu citesti decat ce scapa
In afara liniilor lui
De lemn.

Nu va aventurati
Intr-o dragoste adevarata
Fara un echer la butoniera.
Si de asemenea, seara, inainte de
culcare,
Puneti la capul patului un echer
Pentru visele voastre de aur.
Imputinate,
Cuvintele se umfla
Ca niste broaste,
Sugand si sensul celor ascunse.
O jumatate de verb
Te face sa urli
De actiunea tuturor romanelor
Din viitorul deceniu.

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Fântâna”

  • Anul apariției: 1973
  • Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul „La lilieci”
  • Tema poeziei: Identitatea poetică între tradiționalism și modernism
  • Ideea centrală a poemului: Puterea expresivă a concretului și regăsirea și acceptarea sensului autentic este desprinsă în această poezie.

Fântâna

Dacă treci pe la fântână, înainte de răsăritul soarelui,
Vezi multe femei tinere şi bătrâne,
Scot apă şi ameninţă din mâini,
Ori boscorodesc descântece.
E un fel de coadă la apa ne-ncepută, fântâna are-n ea
Toate leacurile, ca un dispensar.
De, unele au copii mici şi le-a pierit laptele
Fiindcă le-a picat laptele din ţâţă pe jos
Şi l-au atins furnicile.
Sau după lehuzie, la primul drum în sat,
Stăpâna casei n-a stropit-o pe lehuză
Cu apă peste picioare
Şi nu i-a dat să mănânce ceapă cu sare.
Una avea o faşă în care erau legate o lingură
Şi-o ceapă.
A scos apă în vadră, a luat cu lingura de trei ori
Şi-a băut zicând:
„Eu beau cu lingura apă,
Să-mi vie laptele ca la o vacă”.
Apoi a muşcat din ceapă zicând:
„Eu îmbuc din ceapă
Să-mi fie laptele ca la o iapă”.

Aşa era înainte vreme la fântână,
Apa nu era doar apă,
Izvoarele din pământ aveau legătură cu ce i se-ntâmplă omului
Şi muieretul venea cu probleme, să le rezolve aici, înainte de-a se arăta soarele.

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Poveste”

  • Anul apariției: 1966
  • Volum de poezii: Poezia face parte din volumul intitulat “Moartea ceasului
  • Tema poeziei: Dragostea analizată ca traseu existențial
  • Ideea centrală a poemului: Este evidențiată lumea afectivă a omului contemporan prin îmbinarea unor expresii ce conduc la parodie cu sensibilitatea proprie a trăirii emoțiilor de iubire.

Poveste

Sufletul tău funcționează cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.

Totuși vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.


Vom fi fericiți pentru iarbă
Și pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură
Și vom ține un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.

Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.


Până când ne va ieși în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.

Și că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacără,
Nici lemne pentru fum.

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Zbor”

  • Anul apariției: 1970
  • Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul intitulat„O aripă și-un picior”
  • Tema poeziei: Pătrunderea în universul copilăriei
  • Ideea centrală a poemului: Jocul reprezintă o eliberare a adultului din universul responsabilităților
poezii de Marin Sorescu

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Tușiți”

  • Anul apariției: 1970
  • Volumul de poezii: Poemul este inclus în volumul intitulat „Tușiți
  • Tema poeziei: Concepția despre universul limitat
  • Ideea centrală a poemului: Este sugerată modul în care este percepută creația de către publicul obișnuiți să privească lumea în același șablon.

Tușiți

La cele mai bune replici ale mele
Ai tuşit,
Scorpie bătrână.

Ele erau cheia
Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră
Ani în şir,
Oamenii m-aşteptau cu respiraţia tăiată,
Efectul trebuia să fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te îneca tusea,
Scorpie bătrână.


Dacă se-ntâmpla
Să lipseşti odată,
Începea să tuşească
Scaunul pe care stătuseşi.

Acum ai molipsit
Toată sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
Într-o tuse măgărească…


Tuşiţi,
Răguşit, piţigăiat, dogit,
Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tuşiţi!

Credeţi că spun rolul pentru voi,
Ochii mei par că se uită la voi,
Când, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul roşu din fundul sălii.


Pentru el vorbesc,
Lui îi spun sufletul meu învăţat în nopţi de insomnie,
Becului roşu care arată locul pe unde, la sfârşit,
Voi trebuie să evacuaţi sala,
Scorpii bătrâne.

Poezii scrise de Marin Sorescu – Poezia „Shakespeare”

  • Anul apariției: 1965
  • Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul „Poeme
  • Tema poeziei: Meditație lirică asupra mitului creației
  • Ideea centrală a poemului: Ideea se concentrează asupra comportamentului și experiențele fundamentale ale omului.

Shakespeare

Shakespeare a creat lumea în șapte zile.

În prima zi a facut cerul, munții și prăpastiile sufletești
În ziua a doua a facut râurile, mările, oceanele
Și celelalte sentimente –
Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Othelo și altora, Să le stăpânească, ei și urmașii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toți oamenii
Și i-a învățat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.

Atunci au sosit și niște indivizi care întârziaseră.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire,
Și le-a spus că nu le rămâne de cât să se facă
Critici literari
Și să-i conteste opera.
Ziua a patra și a cincea le-a rezervat râsului.
A dat drumul clovnilor
Să facă tumbe,
Și i-a lăsat pe regi, pe împărați
Și pe alți nefericiți să se distreze.

În ziua a șasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtună,
Și l-a învatat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroana de paie.
Mai rămăseseră câteva deșeuri de la facerea lumii
Și l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a șaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru și umpluseră pământul cu afișe,
Și Shakespeare s-a gândit ca după atâta trudă
Ar merita să vadă și el un spectacol.
Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puțin.

Sperăm că ți-au plăcut poemele prezentate în acest articol! Tu ce poezii scrise de Marin Sorescu cunoști?

Cele mai citite articole

Te-ar putea interesa