Casele de amanet au devenit cunoscute omenirii inca din secolul al XV-lea, cand institutiile financiare au aparut in provincia italiana Lombardia, oferind imprumuturi rapide contra garantiei.
Au trecut 6 secole de atunci, insa aceste institutii, desi au suferit schimbari in modul lor de lucru, continua sa-si ocupe pozitia pe arena financiara si nu dau semne ca o vor parasi in curand. In zilele de astazi exista case de amanet non stop in absolut toate tarile dezvoltate ale lumii, iar in Romania acestea castiga din ce in ce mai multa popularitate.
Insa odata cu trecerea timpului, au aparut tot felul de zvonuri si mituri privitoare la activitatea caselor de amanet, astfel incat multor persoane le este teama sa isi amaneteze bunurile. Care sunt cele mai cunoscute mituri?
Mitul 1. Doar oamenii in pragul saraciei apeleaza la casele de amanet
Acest stereotip absolut fals a fost creat de lucrarea scriitorului rus Dostoievski „Crima si pedeapsa” scrisa intr-o perioada in care posesiunea aurului de catre omul de rand era rara si pretuita mult mai mult decat acum si, drept consecinta, lasarea unui ceas de aur intr-o casa de amanet era echivalenta cu recunoasterea falimentului total.
Astazi, oamenii apeleaza la serviciile caselor de amanet in primul rand pentru ca nu trebuie sa adune documente si sa piarda timp, pe care de multe ori nu il au. O proportie semnificativa de clienti sunt persoane care au afaceri mici si, din mai multe motive, au nevoie de capital de lucru pentru a-si mentine afacerea pe linia de plutire, pana cand vor primi banii de la furnizori.
Mitul 2. Bunul amanetat va fi greu de recuperat
Este un alt mit nefondat in ceea ce priveste casele de amanet. Odata ce clientul a amanetat un bun, are posibilitatea sa il recupereze – acest lucru este mentionat in contractul de amanet. De asemenea, exista si clauze care trebuie sa fie respectate de catre ambele parti.
Mitul 3. Obiecte furate sunt gajate in casele de amanet
Casele de amanet pur si simplu nu au niciun interes sa se asocieze cu orice tip de infractiune pentru ca au destui clienti onesti care respecta legea. In plus, potrivit legii, salariatul care va face evaluarea unui bun, va solicita depunatorului un act de identitate si va elibera un bon de amanet catre acesta, care va fi depozitat in casa de amanet si va servi drept proba, alaturi de marturia angajatului intr-un posibil dosar penal. Doar un hot naiv ar amaneta un articol furat intr-o casa de amanet.
Mitul 4. Casa de amanet poate fi jefuita cu usurinta, iar bunurile clientului pot fi pierdute
Acest lucru este valabil doar in cazurile in care clientii decid sa-si amaneteze bunurile in casele de amanet care nu au investit in securitatea lor. Mai mult, casele de amanet serioase au contracte de folosire a seifurilor bancare pentru depozitarea aurului, ceea ce inseamna securitate maxima pentru bijuteriile clientilor.
Din acest motiv, nu este neobisnuit ca oamenii care isi parasesc locuintele si pleaca in vacanta sa-si lase obiectele de valoare intr-o casa de amanet, unde pentru o dobanda minima, pentru cateva zile, acestea vor fi protejate in mod fiabil intr-un seif de banca.
