Poate ți se întâmplă să vezi des multe lucruri aiurea care se întâmplă în România în fiecare zi. Și poate că ai dreptate, poate că multe sunt razna și extrem de obositoare. Dar vestea bună e că se întâmplă și lucruri excepționale. Lucruri și oameni despre care nu-ți povestește nimeni la televizor și pe care nu îi vezi la orice colț de stradă.
România s-a schimbat în ultimii ani, așa cum și alte locuri din lumea asta au făcut-o. Norocul și nenorocul nostru este că, la noi, schimbarea se face uneori cu puterea melcului. Oricât de mult ne-ar plăcea să fim în rând cu “lumea”, ni se întâmplă o “chemare a pământului” care să să ne ajute să mai păstrăm puțin câte puțin din lucrurile care ne fac bine. Unul dintre ele este viața simplă, viața tihnită pe care au trăit-o ani mulți bunicii și străbunicii noștri.
România este încă una dintre puținele țări din lume unde poți să te așezi pe-o bucată de pământ fără să te fugărească nimeni. România este țara unde încă se mai mănâncă din castroane de lut, se bea apă din fântână și se face ceai din plantele care cresc pe la poartă. Dacă pentru alții toate astea nu au nicio valoare, generația noastră, a celor crescuți cu cheia la gât, le mai prețuiește încă.
Despre Shop-ul DoraLazarof
Am creat doralazarof.com dintr-o necesitate personală de a mă ține aproape de origini. Oricât de departe aș fi de România, îmi lipsesc foarte tare lucrurile simple. Ca lădoiul din stejar de pe prispa bunicii, pe spatele căruia încă se mai văd urmele de cariocă cu care scriam pe furiș, ca mirosul de zarzăr și cântecul ciocârliei în miez de primăvară, ca plimbatul pe câmp cu căruța trasă de Gelu, calul cel frumos al bunicului sau ca emoția de sărbătoare de dinaintea Paștelui, când posteam și așteptam să ne îmbrăcăm cu toții-n straie noi.
Cele mai citite articole
Astăzi nu mai e nimic din toate astea, pentru că nici bunicii nu mai sunt. Dar copilul din mine, crescut printre ulcelele de lut pline cu lapte acru, copilul care mânca călăvie și cozonac abia scos din tavă, tânjește după amintiri. Aș vrea să îi arăt toate astea copilului meu și să-l fac să descopere viața așa cum am făcut-o eu cu 30 de ani în urmă. Dar ar fi o provocare fără sens. Fiecare lucru își are timpul și locul lui. Tot ce îmi rămâne este să compun nouă o poveste, una intimă și foarte personală, în care să adun, bucată cu bucată, elementele cele mai prețioase care mi-au încântat copilăria.
Magazinul Online Dora Lazarof este locul unde voi face o reconstituire a amintirilor mele și unde voi aduna obiecte și povești din România de astăzi. Le-am căutat ani la rând, le-am păstrat în mine, iar acum cred că a venit momentul să le dau mai departe. Sunt obiecte făcute de mine și obiecte făcute de oameni extrem de simpli, unii dintre ei la limita supraviețuirii, dar care au o dibăcie și un har aparte.
Pe blogul meu vei găsi poveștile cu gust dulce-acrișor ale tutror celor care fac parte din proiectul meu.
Cum e de exemplu Tanti Vlaica, o femeie care trăiește în munți și care face șosete de lână ca nimeni alta. Sau vei găsi povestea portofelelor din piele, a unor tăbăcari la a treia generație, care jonglează cu pielea. Mi-a fost extrem de greu să-i găsesc și să-i conving pe toți să iasă din convingerile personale și să încerce să creeze obiecte cu suflu nou, pe care le-ar cumpăra și adora mulți alții ca mine. Dar asta e o altă poveste.
Iar dacă m-ai întreba de ce fac asta, o să-ți răspund simplu. Pentru că e loc de mai bine.
