A fi părinte reprezintă o etapă care îți oferă numeroase satisfacții, dar poate fi și una dintre cele mai dificile, mai ales atunci când ești părinte pentru prima dată. Multe femei se tem că nu știu ce să facă și că nu se vor descurca în postura de mame.
Ca mamă, la prima naștere este greu să nu-ți faci griji pentru tot ceea ce face sau nu face copilul tău. Sigur ai auzit deja că fiecare copil se dezvoltă diferit, dar asta nu pare să fie de ajuns pentru a ține loc de răspunsuri la toate întrebările și îngrijorările tale.
Iată câteva îngrijorări frecvente ale proaspetelor mămici și câteva sfaturi despre cum să le gestionezi.
Emoțiile de după naștere
Este normal să trăiești emoții puternice în timp ce ești însărcinată și după ce se naște copilul. Uneori vei simți bucurie, dragoste și încântare, însă alteori te vei simți stresată, furioasă și frustrată.
Să știi că mamele nu se nasc învățate, ci mai degrabă învață cum să fie părinți pe parcurs. Adesea, nașterea unui copil este diferită de ceea ce te așteptai. S-ar putea să fii îngrijorată că nașterea nu a decurs așa cum ai plănuit, că alăptarea este mai dificilă decât ai crezut că va fi sau că ai câteva zile proaste.
Multe mame se simt pierdute și simt că nu reușesc să facă față. Cu toate acestea, vei învăța tot ce este necesar să știi, iar încrederea ta va crește în timp.
Nu reușești să stabilești un program de somn
La început îți faci griji că bebelușul doarme prea mult. Unii bebeluși dorm mai tot timpul, alții se trezesc des. În primele câteva săptămâni, bebelușul ar trebui să aibă între 8 și 12 mese în 24 de ore. Atât timp cât bebelușul tău udă scutece, iar scaunul are culoarea muștarului, este puțin probabil să existe o problemă, așa că poți sta liniștită, pentru că bebe doarme atât cât are nevoie.
După primele cinci luni, începi să te îngrijorezi că nu doarme suficient. Poți urmări orele de somn astfel încât respecte numărul de ore recomandat și să încerci diferite metode pentru a adormi bebelușul, până vei găsi metoda potrivită.
Dacă ți se pare că există o problemă cu adevărat, te poți adresa medicului. De multe ori, mai ales după începerea diversificării, este posibil să apară modificări ale aportului de nutrienți, care să influențeze durata și calitatea somnului. Nu este nimic de speriat, pediatrul îți poate recomanda câteva vitamine bebelusi, care vor echilibra flora și necesarul de nutrienți, iar bebelușul tău se va putea odihni corespunzător.
Timpul în care bebelușul stă la sân
Înainte ca bebelușul să se nască, este posibil să citești că nou-născuții se hrănesc timp de aproximativ 20-40 de minute la fiecare sân, la fiecare două-trei ore. Poate că ai prietene care jură pentru aceste cifre sau care țin evidența timpului în care bebelușul lor stă la sân. Apoi, bebelușul tău vine pe lume și observi că nu stă mai mult de cinci până la zece minute la fiecare sân. Astfel, începi să te îngrijorezi că bebelușul tău nu primește suficientă hrană.
În acest caz, trebuie să știi că durata de timp în care un bebeluș stă la sân nu este un bun indicator al cantității de lapte pe care a primit-o. Dacă bebelușul ia în greutate și udă suficiente scutece pe zi, nu ar trebui să îți faci griji. Este posibil ca fluxul să fie rapid sau ca bebelușul tău să nu fie tocmai un mâncăcios. În loc să-ți faci griji, mai bine fii recunoscătoare pentru nopțile în care bebelușul nu stă lipit de sânul tău și te poți odihni.
Faptul că îl ții în brațe îl va transforma într-un copil răsfățat
Cel mai important lucru pe care îl poți învăța pe copilul tău în primii doi ani de viață este că este iubit și susținut necondiționat. Lumea nu este întotdeauna un loc prietenos, este plină de imagini și sunete noi pentru un nou-născut, iar bebelușul tău are nevoie să fie ținut în brațe când plânge, sărutat când este speriat și iubit indiferent de situație.
Atașamentul pozitiv la începutul vieții poate oferi copiilor instrumentele necesare pentru a face față situațiilor stresante în copilărie și mai târziu în viață. Așadar, data viitoare când cineva încearcă să îți spună că îți răsfeți copilul ținându-l în brațe, spune-i să se documenteze mai mult despre acest subiect.
Dezvoltarea vorbirii și primele cuvinte
Dacă bebelușul tău a împlinit un an și nu a rostit încă primul cuvânt, nu trebuie să intri în panică. Există multe alte lucruri pe care trebuie să le urmărești. Gângurește? Arată cu degetul și mormăie pentru ceea ce vrea? Face cu mâna pentru salut și la revedere sau dă din cap că nu? Folosește vreun limbaj al semnelor? Toate acestea sunt semne timpurii ale limbajului expresiv și, de obicei, înseamnă că își va da drumul la vorbire curând.
Majoritatea pediatrilor nu vor diagnostica o întârziere de limbaj sau nu vor eticheta un copil ca având „întârziere în vorbire” până la vârsta de doi ani. Acest lucru se datorează faptului că nu există o corelație între limbajul expresiv la un an și modul în care se vor descurca pe viitor la școală.
Dacă, însă, ești îngrijorată de abilitățile de limbaj ale copilului tău sau de etapele de dezvoltare în general, cel mai bine este să contactezi medicul pediatru sau un logoped, pentru a primi o părere avizată.
Așadar, este normal să te simți îngrijorată sau neliniștită atunci când ai grijă de un nou-născut. Cu toate acestea, există modalități practice de a face față provocărilor pe care le presupune statutul de părinte, astfel încât să te poți bucura mai mult de momentele petrecute alături de copilul tău.
Sursă foto: Shutterstock.com
