Boxul este unul dintre cele mai vechi sporturi de contact, iar mănușile pe care pugiliști le poartă în ring au devenit simbolul reprezentativ. Primele meciuri de box s-au disputat fără mănuși, însă, cu timpul a apărut necesitatea unui astfel de accesoriu, menit să protejeze mâinile sportivilor și nu numai.
Deși, boxul este supranumit „sportul cu mănuși”, denumirea a devenit ușor improprie, dat fiind faptul că acesta a inspirat și alte sporturi de contact, care au împrumutat și acest element de echipament. Acestea sunt:
Kickboxing
În limbajul popular, acestui sport i se mai spune „box cu picioarele”, date fiind numeroasele elemente comune. Meciurile au loc tot în ringul de box, iar combatanții sunt echipați cu mănuși, diferența majoră constând în faptul că sunt permise și loviturile cu piciorul.
Kickboxingul, disciplină ce îmbină boxul clasic cu Muay Thai și karate, a fost practicat pentru prima dată în Japonia. Se întâmpla în anul 1960, iar, 10 ani mai târziu, a început să fie practicat și în Statele Unite. Între kickboxingul japonez și cele american există câteva diferențe, însă, acestea nu se referă și la mănușile de box, obligatorii în ambele variante.
MMA
MMA este acronimul de la Mixed Martial Arts, sport cunoscut mai bine sub denumirea de „cage fighting” (lupte în cușcă). După cum se poate deduce ușor din denumire, este vorba de un sport care îmbină o serie de stiluri și tehnici din box și arte marțiale. Deși a devenit popular abia la începutul secolului XX, MMA își are originile în China antică, de unde a fost preluat și de greci. Țara din care a pornit valul de popularitate de care se bucură în prezent acest sport este Brazilia, iar denumirea de MMA a apărut în 1993, odată cu organizarea primei gale, în Statele Unite.
Mănușile pe care le poartă combatanții nu sunt mănuși de box propriu-zise, însă sunt inspirate după modelul acestora. Mănușile MMA sunt mai mici și mai ușoare decât cele de box, însă, principala diferență constă în faptul că au degetele expuse. Acest detaliu este foarte important, întrucât la MMA sunt permise tehnicile de grapping, clinch dar și lupta la podea.
Tipuri de mănuși de box
Pugiliștii care iau în serios acest sport au nevoie de mai multe tipuri de mănuși de box, pe lângă cele din ring. Există patru categorii principale de mănuși de box, clasificate după cum urmează:
- Mănuși pentru antrenamentul la sac – antrenamentul la sac este o componentă importantă a pregătirii unui boxer, și, pentru asta, are nevoie de o pereche de mănuși speciale. Mănușile pentru sacul de box au mai puțină căptușeală și umplutură, pentru a-i permite sportivului să simtă mai bine loviturile. În acest mod, loviturile aplicate greșit se resimt, așa că boxerul le poate corecta în timpul antrenamentelor. De asemenea, ele au și rol de protecție, prevenind rănirea mâinilor în urma loviturilor aplicate la sac.
- Mănuși de antrenament – sunt destinate, mai ales, începătorilor, putând fi folosite, în egală măsură, pentru antrenamentul la sac cât și pentru cel din ring. Făcând o analogie, pot fi considerate un fel de cauciucuri all season, nefiind adaptate pentru un tip anume de antrenament, dar putând fi folosite pentru mai multe opțiuni.
- Mănuși pentru sparing – destinate antrenamentului cu parteneri, acestea au mai multă căptușeală, pentru protecția celui care le poartă dar și a celui alături de care se antrenează. Dimensiunea este asemănătoare mănușilor de antrenament, însă, cele de sparing sunt mai grele și mai bine căptușite.
- Mănuși de competiție – sunt mănușile folosite în meciurile oficiale, fiind împărțite la rândul lor în două categorii: pentru amatori și pentru profesioniști. Cele din a doua categorie asigură o mai bună protecție și permit lovituri mai precise, motiv pentru care sunt mai scumpe decât orice alt tip.
Mănușile sunt cel mai important accesoriu în sporturile de contact, însă, bineînțeles că nu trebuie micșorată importanța celorlalte elemente de echipament.
