În Transilvania, bătrânii au transmis mai departe tinerelor generații o parte din cele mai frumoase obiceiuri și tradiții. În zonele rurale din Alba, tradițiile s-au conservat de-a lungul anilor, așa că dacă vei avea ocazia de a participa la o nuntă acolo, te vei putea bucura de niște experiențe uimitoare. Însă, pentru a înțelege mai bine specificul zonei, te invităm să descoperi o parte dintre obiceiurile de nuntă ale acestei regiuni.
Pețitul miresei
În județul Alba, încă se păstrează obiceiul pețitului, care mai este cunoscut și sub numele de starostie. Acest obicei nu se desfășoară după reguli stricte, însă, tradiția spune că viitorul mire trebuie să meargă alături de părinții săi, la casa viitoarei sale soții, pentru a cere mâna acesteia. În trecut, mirele trebuia să trimită înainte pețitori, iar acestea erau, de obicei, femei mai în vârstă, cu putere de convingere. În zona Transilvaniei, pețitul este văzut ca o târguială, pentru că întregul eveniment este marcat printr-un praznic, la casa miresei. Pe vremuri, tradiția cerea ca viitorii miri să mănânce amândoi din aceeași farfurie, o plăcintă și lapte dulce, pentru a avea o viață frumoasă și liniștită. După pețit, familia fixa ziua logodnei, dar și data nunții, iar apoi, părinții viitorilor miri se înțelegeau în privința zestrei.
Lada de zestre
În zonele rurale, familiile încă păstrează zestrea pentru tinerii care urmează să se căsătorească. La sate, zestrea reprezenta, pe vremuri, o reflectare a statului social, iar în cazul fetelor, zestrea consta în loturi de pământ, cereale, animale, bani, dar și țesături – de la haine, până la așternuturi de pat, cuverturi sau covoare. În trecut, cu cât lada de zestre era mai mare și mai bogată, cu atât tânăra fată era mai dorită de către feciorii din sat. În ziua nunții, lada de zestre era scoasă în fața casei, iar în jurul ei se cânta și se dansa, iar apoi, aceasta era dusă de un car cu patru boi, până la casa mirelui.
Astăzi, în unele sate, încă se mai păstrează lăzile de zestre, care sunt ornate cu motive florale și modele tradiționale. De obicei, acestea sunt umplute de către rudele fetei cu câteva ștergare, perne și așternuturi, mai mult simbolic, astfel încât mireasa să aibă o ladă de zestre în ziua nunții.
Chemarea la nuntă
Pe vremuri, chemarea la nuntă se făcea cu mare fast, mai ales în zonele rurale. În Transilvania, nunta se anunța înainte cu o lună, fiind un ritual la care participau mirele și mireasa, dar și vornicul – care era, de fapt, un maestru de ceremonii. Aceștia îmbrăcau straie de sărbătoare și mergeau din casă în casă, pentru a-i invita pe oamenii din sat la nuntă. Astăzi, chemarea la nuntă se face într-un mod diferit, pentru că majoritatea cuplurilor preferă să trimită invitații frumos decorate, prin care le transmit celor dragi data nunții, și locația petrecerii.
Colacul miresei
În Transilvania, înainte de nuntă, tinerii se strâng atât la casa miresei, unde fetele pregătesc o azimă – mai exact o pâină nedospită. Mireasa rupe apoi această pâine și o împarte celorlalte tinere, pentru ca acestea să aibă noroc în dragoste.
Însă, acesta nu este singurul obicei de acest fel. În ziua nunții, se pregătește colacul miresei, care este rotund, împletit în trei, și împodobit pe margine cu panglici. Acesta este făcut din făină, lapte, unt, miere, iar pe deasupra este uns cu ou și ornat cu mac. În anumite sate din Alba, există și obiceiul pregătirii unor colaci speciali, pentru nași, care au o greutate de 6-7 kg. Acești colaci sunt așezați pe capul mirilor, în timpul slujbei de la biserică.
Steagul de nuntă
Printre obiceiurile care s-au păstrat de-a lungul anilor se numără și pregătirea steagului de nuntă. În zonele rurale, nașul alege un fecior din sat, care are misiunea de a pregăti acest steag, decorându-l cu panglici colorate, ciucuri, iederă și zurgălăi. În ziua nunții, acest steag este dus în curtea mirelui, iar după ceremonie, se așază pe casă, până în seara următoare. Apoi, steagul este desfăcut, iar panglicile sunt oferite în dar tinerelor necăsătorite.
Mărturiile
De pe mesele nuntașilor nu trebuie să lipsească mărturiile. În zonele rurale, mireasa pregătește prăjituri pentru invitați, pe care le așază pe mese, însă, la nunțile din oraș, cuplurile aleg mărturii. Acestea pot fi cutii cu bomboane, borcănele cu miere sau sticle cu mirodenii, vin sau pălincă. De asemenea, cuplurile care se pregătesc de nuntă, pot găsi diverse modele de mărturii în magazinele Indigo, de la cutii și plicuri, până la sticle de nuntă pentru Alba, pe care le pot umple cu dulceață, ulei sau băuturi alcoolice.
Strigatul darului
La nunțile din Alba încă se practică strigatul darului. Această misiune îi revine lăutarului, sau nașului, care trebuie să strângă de la nuntași toate darurile pentru tinerii căsătoriți – de la bani, la obiecte pentru casă, animale sau cereale.
Așadar, în județul Alba, unele tradiții încă se păstrează din generație în generație, iar la nunțile din mediul rural, vei regăsi o mare parte din aceste obiceiuri. Steagul de nuntă, pregătirea lăzii cu zestre și strigatul darului sunt doar câteva dintre tradițiile care s-au transmis mai departe și pe care încă le vei regăsi în satele din Transilvania.
