Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este una dintre cele mai reprezentative poezii scrise de Lucian Blaga. Primul volum de poezii al lui Lucian Blaga intitulat “Poemele Luminii” este deschis de poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
Poemul reprezintă o artă poetică cu influențe moderne și o confesiune a poetului despre conceptul de cunoaștere.
Opera lirică „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” poate fi interpretată ca un manifest în care poetul își face cunoscută viziunea atât despre arta literară cât și despre rolul creatorului în lume.
Rolul creatorului nu este cel de a desluși tainele universului, ci de a potența prin imaginație poetică și trăiri interioare. Creația este cea care desparte eul liric de univers și adâncește misterul lumii.
Lucian Blaga – Personalitate literară a culturii moderne române
Lucian Blaga este unul dintre reprezentanții de seamă ai curentului modernist. A fost poet, filozof și jurnalist și s-a remarcat printr-o activitate literară foarte largă, creația sa fiind apreciată de numeroși critici literari.
Poetul are un mod unic de a privi lucrurile deoarece gândirea este în strânsă corespondență cu vibrația poetică deosebind unele idei comune ale poeziei, stabilind relații exacte între acestea.
Fiind și filozof, Lucian Blaga este creatorul unui sistem filozofic bazat pe propria viziune, perspectivă ce atestă că existența este dominată de mistere.
Prin filozofie, știință, artă, ființa umană încearcă să descopere tainele universului, dar se confruntă cu o barieră numită „Divinitate” ce constituie o barieră abstractă.
Creația lui Blaga înseamnă un tot echilibrat, armonios formată pe baza uniunii depline cu universul și tot ce reprezintă el. Operele poetului pune în lumină orizonturile unei creații copleșitoare prin diversitate și complexitate marcând timpul de atunci prin elemente de mare autenticitate.
Lucian Blaga realizează distincția dintre două tipuri de cunoaștere și anume:
- Cunoașterea luciferică: este legată de propria viziune a poetului și este în opoziție cu logica sau rațiunea. Scopul acestui tip de cunoaștere este potențarea misterului privind tainele universului pe care prin creație, poetul îl ascunde în spatele metaforelor;
- Cunoașterea paradisiacă: este legată de rațiune, concret și conduce la o scădere a misterului universal cu ajutorul intelectului și al logicii.
Personalitate impunătoare a literaturii române interbelice, Lucian Blaga se remarcă în vremea respectivă printr-un limbaj original ce oferă viziuni noi asupra lumii. Printre cele mai reprezentative volume ale lui Blaga, amintim:
- Volume de poezii: „Poemele luminii” (1919), „În marea trecere” (1924), „Lauda somnului” (1929);
- Piese de teatru: „Meșterul Manole” (1927), “Cruciada copiilor” (1930), “Zamolxe, mister păgân” (1921);
- Studii de filosofie: “Trilogia cunoașterii” (1943), “Trilogia culturii” (1944), “Trilogia valorilor” (1946).
Particularitățile textului poetic – „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
- Curent literar:Modernism – Expresionism
- Anul apariției poeziei: 1919
- Volumul de poezii: Poemul deschide volumul de poezii intitulat “Poemele luminii”
- Tema poeziei: Viziunea poetică în fața marilor mistere ale Universului și cunoașterea lumii prin intermediul iubirii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Curent literar – Modernism/Expresionism
Modernismul reprezintă o mișcare literară din timpul perioadei interbelice, creată ca răspuns împotriva curentului tradițional. Acest curent înglobează atitudini anticlasice, anticonservatoare și antitradiționale, sugerând ruptura față de etapa anterioară și respingerea valorilor din trecut, formând și dezvoltând altele noi.
Printre elementele definitorii ale creației moderne, întâlnim:
- Subiectivitatea poetică;
- Ermetismul cuvintelor;
- Ambiguitatea limbajului poetic;
- Metaforismul expresiilor;
- Versul alb (vers liber fără rimă sau ritm)
Modernismul include mai multe curente postromantice, cum ar fi:
- Expresionismul;
- Simbolismul;
- Constructivismul;
- Suprarealismul
În literatura română, unul dintre reprezentanții de seamă al curentului expresionist este Lucian Blaga, curent ce îl regăsim în volumul de poezii intitulat “Poemele luminii”.
Pentru expresioniști, poezia este expresia clară a emoțiilor și a trărilor interioare, eul creator oferind o nouă perspectivă asupra conceptelor, raportându-se la perfecțiune sau absolut.
Poemul„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este inclus în colecția artelor poetice moderne ale universului liric român alături de poezia „Testament” al poetului Tudor Arghezi și „Joc secund” de Ion Barbu.
Poetul surprinde în prima parte a operei sale, curentul literar expresionist, ce semnifică extinderea eului poetic la nivelul universal, prin implicarea la tainele lumii și trăirea în profunzime a misterului universal.
La baza textului liric regăsim atât elementele specifice curentului modernist cât și ideile și convingerile lui Lucian Blaga despre rolul creatorului în raport cu creația, dar și al poeziei însăși deoarece întregul poem reprezintă o artă filozofică modernă.
Stilul artistic al lui Blaga se conturează în jurul metaforei, acesta fiind un element esențial al filozofiei cunoașterii.
Se ilustrează un ansamblu al creației moderne în perspectiva lui Lucian Blaga marcat de simbolistica luminii corelate cu ideea de cunoaștere.
Având înclinație pentru perspectiva misterioasă a ființei umane, Lucian Blaga se îmbogățește cu o diversitate de idei și înțelesuri profunde, lumina accentuând taina universului.
Explicația titlului – „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Un element specific creației poetice moderne este chiar titlul poeziei. Acesta suprinde perspectiva poetică ce sugerează conceptul de cunoaștere luciferică.
Compus dintr-o metaforă, titlul este format din pronumele personal „eu”, verbul la persoana I „nu strivesc” și expresia metaforică „corola de minuni a lumii”, fiind simbol pentru viziunea de perfecțiune sau absolut, marcat prin forma cercului -sugestiv pentru tainele universului.
Universul reprezintă „o corolă de minuni”, o imensă floare cu petalele vibrând de taine în fața căreia eul poetic are rol de protector pentru a spori misterul universal.
“Corola” poate însemna coroană regală, aceasta fiind simbol al bogăției, iar forma de cerc ajunge simbol al perfecțiunii, al absolutului, acestea fiind caracteristici ce sunt associate cu misterele universale.
De asemenea, “corola” poate semnifica coroana cu flori, sugerând viața, sensibilitatea și gingășia. Florile fiind fragile și gingașe sunt asemănate misterelor ce pot fi ruinate simplu prin deslușirea lor.
Cele mai citite articole
“Corola” reprezintă o metaforă a creației artistice unde florile sunt împletite în coroană asemeni ideilor și trăirilot interioare, alcătuind arta (poezia) ce are ca sursă de inspirație – misterul.
Tema poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Tema poemului este reprezentat de cunoașterea prin creație și de atitudinea eului poetic în fața marilor mistere ale lumii. Cunoașterea prin creație este posibilă doar printr-o comunicare emoțională absolută – iubirea.
Salvarea misterelor lumii este o certitudine a iubirii pe care poetul o demonstrează universului.
În viziunea lui Blaga, cunoașterea trebuie constituită cu atenție sporită pentru a împiedica dezechilibrul ordinii universale. Fiind o opera de tip confesiune, lirismul subiectiv se remarcă prin viziunea sugerată direct prin utilizarea mărcilor subiectivității.
Alegând cunoașterea luciferică, misterul este adâncit tot mai mult prin intermediul imaginației poetice, scopul final fiind ocrotirea tainei prin creație.
Structura compozițională a poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Poezia este alcătuită din 3 secvențe poetice diferite ca dimensiune, având la bază o legătură antitetică (opoziție).
Prima secvență lirică surprinde viziunea subiectivă a eului poetic asupra universului – cunoașterea luciferică. Începutul poeziei ilustrează refuzul de a descoperi tainele lumii, evocate cu ajutorul enumerației de simboluri „în flori, în ochi, pe buze ori morminte”.
Tainele evocate în textul liric simbolizează cunoașterea, dragostea, natura și moartea. Poetul alege să potențeze prin intermediul imaginației aceste taine universale și nu “uciderea” lor printr-o viziune bazată pe rațiune și concret “şi nu ucid/cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc”.
A doua secvență ilustrează viziunea obiectivă impersonală, fiind sugerată de antitezele ce pun în lumină rolul poetului și legătura ce se formează între el și creație.
Din acest motiv, lumina „altora” este cea care „strivește”, fapt ce conduce la diminuarea misterelor universale prin tentativele de a deslăși „vraja nepătrunsului ascuns”.
A treia secvență pune în prim-plan antiteza cunoașterii luciferice cu cea paradisiacă. Poetul revine la ideea ce sugerează potențarea misterului prin creație, exprimată prin versul „şi tot ce-i neînţeles/se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari”.
Finalul poeziei este marcat de existența unei legături de simetrie cu începutul textului liric prin reluarea metaforelor ce evidențiază dragostea creatorului pentru creația sa “căci eu iubesc/şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”
Dragostea devine un mijloc de cunoaștere și de pătrundere în tainele universului prin trăirea lor. Elementele “flori”, “ochii”, “buzele”, “mormintele” sunt semne concrete ale misterului în lume.
Elementele de versificație – Ritm, rimă și măsură
Un rol esențial legat de compoziția poeziei îl au elementele de versificație deoarece ele reprezintă dovada faptului că modernismul lui Blaga poate fi definit prin textul liric la nivelul formei sale.
Ținând cont de influențele moderniste, Blaga evită să țină cont de regulile din aria elementelor de versificație, folosind măsura inegală, strofe asimetrice și versuri fără rimă.
Aceste elemente definesc caracterul modern al poeziei și permit transmiterea emoțiilor, trăirilor interioare și a mesajului poetic despre lume.
La nivel prozodic, putem remarca faptul că poezia este formată din 20 de versuri libere ce fac trimitere la creația modernă ce nu respectă regulile clasice de versificație.
Planuri poetice în poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Opera lirică este constituită pe două planuri aflate în opoziție: planul eului poetic și planul celorlalți.
Cunoașterea poetică este cea folosită de eul liric, sugerată prin următoarele verbe “nu strivesc”, “nu ucid”, “nu sugrum” în opoziție cu “iubesc”, “îmbogățesc”, “sporesc”.
În antiteză cu eul poetic “lumina altora” “sugrumă”, “nu iubește”, mai exact, apare planul cunoașterii reale, concrete prin care se micșorează numărul misterelor.
Legătura “eu – lume” este sugerată printr-o serie de complemente de loc, fiind considerate în textul liric ca simboluri : “în flori”, “în ochi”, “pe buze”, “pe morminte”.
Fiecare simbol trimite cu gândul la o idee, dar însumându-le conturează imaginea realității pe care poetul dorește să o transmită:
- “Florile” sunt simbolul purității și a sensibilității;
- “ochii” sunt simbolul imaginației poetice și a sufletului;
- “buzele” exprimă viața și rostirea poetică;
- “mormintele” surprind misterul morții.
Această enumerare a motivelor literare evidențiază etapele pe care le parcurge omul dar și temele fundamentale ale creației poetice.
La nivel morfo-sintactic, în poezie putem observa numeroasele repetări ale pronumelui personal “eu”, sugerând ideea de confesiune.
Opoziția întuneric – lumina surprinde legătura simbolică dintre cunoașterea poetică – cunoașterea rațională.
Din punct de vedere stilistic, perspectivele poetice sunt constituite în jurul unui tablou creat prin comparația elementului abstract cu cel material.
De asemenea, un alt element specific poeziei moderne îl constituie ingambamentul, acesta fiind un procedeu stilistic prin care o idee dintr-un vers este continuat în următorul.
Concluzii
- Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”este o artă poetică filozofică modernă în care preocuparea poetului este îndreptată spre definirea relației poet – lume și relația creator – creație.
- Structura compozițională a poeziei susține mesajul artistic modern.
- Creația reprezintă legătura dintre propria conștiință și lume. Emoția poetică este reprezentată de contopirea misterului cu esența universului.
- Actul poetic potențează misterul și nu îl diminuează.
- Poezia însăși este o metaforă, perspectiva filozofică modernă fiind surprinsă prin viziunea pe care o are poetul, interesul pentru potențarea misterelor dominând întregul poem.
- Poezia este realizată pe baza unei mărturisiri lirice despre concepția filozofică a cunoașterii. Discursul liric conduce la o intuire în concret.
- Textul liric sugerează ideea de cunoaștere al cărei element definitoriu este descoperit la finalul poeziei – dragostea pentru lume.
- Poezia poate fi privită ca o parabolă realizată pe analogia cu imaginea lumii, devenind univa tentativă de metamorfozare a “ne-înțelesului”.
- Expresionismul poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este dat și de structura compozițională a textului poetic în trei secvențe lirice ce sunt de altfel și teme fundamentale ale existenței și surprind două tipuri de cunoaștere: luciferică (cunoaștere din viziunea poetului) și paradisiacă (cunoaștere bazată pe rațiune și conștient), cele două fiind într-o relație de opoziție.
