Pașa Hassan este o poezie ce se încadrează în categoria liricii coșbuciene și face trimitere la personalități istorice remarcabile ale poporului român. Poezia a apărut pentru prima dată în revista de cultură “Vatra”, în anul 1904.
Ca specie literară, această creație este o baladă cultă, având ca sursă de inspirație opera lui Bălcescu, aceasta fiind una remarcabilă pentru istoria națională a poporului român.
- Balada Pașa Hassan este inclusă în volumul intitulat “Cântece de vitejie”, alături de alte opere inspirate de luptele poporului român.
- La jumătatea secolului al XIX-lea, Mihai Viteazul ajunge simbolul unității naționale, fapt ce reprezenta o stimulare a spiritelor pașoptiste.
- Subiectul baladei este unul sugestiv: în timpul luptei de la Călugăreni, Mihai Viteazul își vede dușmanul, pe Hassan și începe o “năvală nebună”.
- La prima vedere nu se observă o legătură între titlu și baladă, dar există o potrivire.
- Portretul domnitorului român nu este explicit în conținutul baladei, dar este ilustrat prin intermediul rezultatelor generate în urma acțiunilor asupra conducătorului Pașa Hassan.
George Coșbuc (1866-1918) – Reprezentant al literaturii românești
George Coșbuc este poetul ardelean ce a contribuit în literatura posteminesciană cu poeme încărcate de vitalitate, marcate de claritatea stilului său de a scrie.
Creația poetului cuprinde poeme ce pot fi încadrate în:
- Poezii ale iubirii;
- Poezii ale naturii;
- Poezii ce descriu evenimente din viața satului;
- Poezii ce redau aspirațiile țăranilor;
- Poezii ce sunt închinate luptelor eroice.
Printre cele mai reprezentative volume ale poetului George Coșbuc, amintim:
- “Balade și idile” (1893);
- „Fire de tort” (1896);
- „Ziarul unui pierde-vară” (1902);
- „Cântece de vitejie” (1904);
- „Povești în versuri” (1921).
Cunoscut ca “poetul țărănimii”, George Coșbuc a privit istoria ca pe o constantă luptă pentru libertate și unitate națională, simbolurile fiind:
- Decebal;
- Mihai Viteazul;
- Tudor Vladimirescu.
În viziunea contemporanilor, poetul reprezenta “scânteia optimismului”, iar creațiile sale reprezintă expresia profunzimii sentimentelor patriotice și inspirația ce l-au desemnat să devină “suflet în sufletul neamului său”.
Poezia Pașa Hassan – Particularitățile baladei istorice
- Poezie scrisă de: George Coșbuc
- Curentul literar: Sămănătorism
- Anul apariției poeziei: 1904
- Volumul de poezii: Poemul este inclus în volumul de poezii intitulat “Cântece de vitejie”
- Tema poeziei: Prezentarea unei întâmplări din trecutul istoric al românilor.
Pașa Hassan
Pe vodă-l zăreşte călare trecând
Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
În lături s-azvârle mulţimea păgână.
Căci vodă o-mparte, cărare făcând,
Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
Oştirea română.
Cu tropote roibii de spaimă pe mal
Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
Şi cade-n mocirlă, un val după val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchină prin baltă.
Hassan de sub poala pădurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o poruncă:
În spatele-oştirii muntene s-aruncă
Urlând ianicerii, prin flinte şi fum, –
Dar paşa rămâne alături de drum
Departe pe luncă.
Mihai îi zăreşte şi-alege vro doi,
Se-ntoarce şi pleacă spre gloată,
Ca volbura toamnei se-nvârte el roată
Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi,
Şi-o frânge degrabă şi-o bate-napoi
Şi-o vântură toată.
Hassan, de mirare, e negru-pământ;
Nu ştie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboară flăcăii Sucevei,
El vede ghiaurul că-i suflet de vânt
Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt
Tăriile plevei.
Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai;
Aleargă năvală nebună.
Împrăştie singur pe câţi îi adună,
Cutreieră câmpul, tăind de pe cai –
El vine spre paşă: e groază şi vai,
Că vine furtună.
*****
– „Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun
Că nu te-am găsit nicăierea” –
Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea!
Cu frâul pe coamă el fuge nebun,
Că-n gheară de fiară şi-n gură de tun
Mai dulce-i pierirea.
Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte.
– „Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi. „
Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară şoimeşte.
Turbanul îi cade şi-l lasă căzut;
Îşi rupe cu mâna vestmântul
Că-n largile-i haine se-mpiedică vântul
Şi lui i se pare că-n loc e ţinut;
Aleargă de groaza pieririi bătut,
Mănâncă pământul.
Şi-i dârdâie dinţii şi-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Şi-Alah îi scurtează grozava-i cărare
Căci paşa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit,
Să-i deie scăpare.
Şi-n ceasul acela Hassan a jurat
Să zacă de spaimă o lună,
Văzut-au şi beii că fuga e bună
Şi bietului paşă dreptate i-au dat,
Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună.
Poezia Pașa Hassan – Semnificația titlului
- Titlul redă numele conducătorului armatei otomane. Cu ajutorul trăirilor sale interioare, poetul conturează imaginea bătăliei și portretul viteazului domn muntean.
- Balada Pașa Hassan surprinde bătălia de la Călugăreni (1595) și laudă eroismul și vitejia ostașilor români sub conducerea lui Mihai Viteazul.
- Metoda prin care aduce în prim-plan personajul prin intermediul dușmanului se observă din primul catren “Pe vodă-l zăreşte călare trecând/Prin şiruri, cu fulgeru-n mână./În lături s-azvârle mulţimea păgână./Căci vodă o-mparte, cărare făcând”.
Structura baladei istorice – Pașa Hassan
Cele mai citite articole
Se remarcă la nivelul textului literar momentele subiectului prin tensiunea ce se amplifică treptat de la începutul versurilor până la sfârșitul poeziei.
Expozițiunea
- Începutul baladei îl surprinde pe domnul Mihai Viteazul ce împarte frica printre dușmanii săi “Pe vodă-l zăreşte călare trecând/Prin şiruri, cu fulgeru-n mână./În lături s-azvârle mulţimea păgână./Căci vodă o-mparte, cărare făcând”.
- Măreția viteazului este ilustrată prin metafora “cu fulgeru-n mână”, iar întreaga luptă este surprinsă prin cadrul vizual și auditiv.
- Verbele la gerunziu potențează muzicalitatea cu accente grave ce induce o voce a pierzaniei.
- Descrierea căderii armatei otomane amplifică spiritul de sacrificiu și curajul românilor. Ritmul intens al acțiunii este potențat de verbele de acțiune:“rup”,“saltă”,“se-nchină”,“izbit”.
- Cadrul prăbușirii armatei otomane este sugerată de metafora “cade-n mocirlă un val după val” și este intensificată de groaza cailor ce “Rup frâiele-n zbucium și saltă”.
- Primele II catrene prezintă cadrul impresionant al luptei românilor împotriva armatei otomane, conduși de domnul Mihai Viteazul, a cărei vitejie acaparează câmpul de luptă.
Intriga
- De la începutul strofei III se prezintă imaginea lui Pașa Hassan ce privea “departe de luncă”, creând o diversiune.
- Sunt evidențiate trăsăturile definitorii ale domnitorului ce îi domină pe turci prin vitejia și dorința de câștig.
- Domină armata otomană și se mișcă printre turci ca “lupu-ntre oi”. Comparația subliniază măreția domnitorului Mihai Viteazul ce este însușit cu valori extraordinare.
- Mirarea lui Pașa Hassan este sugerată de metafora „e negru pământ”, neavând limite văzând “cum zboară flăcăii Sucevei,/El vede ghiaurul că-i suflet de vânt/Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt/Tăriile plevei.”
- Frica apare în sufletul conducătorului otoman ce este în plină mirare de măreția voievodului. Verbele de mișcare ce subliniază această idee sunt: “aleargă”,“împrăștie”,“cutreieră”.
- Apogeul sentimentului de groază al conducătorului Hassan este subliniat de versurile “El vine spre paşă: e groază şi vai,/Că vine furtună.”.
Desfășurarea acțiunii
- Acest moment al acțiunii debutează cu adresarea în mod direct a voievodului către Pașa Hassan și pune în evidență atitudinea conducătorului otoman în fața unui nou conflict.
- La chemarea turcului la o confruntare directă, acesta de teamă își “pierduse și capul și firea” și “fuge nebun”.
- Groaza îl provoacă pe Hassan să-l privească pe conducătorul român într-o ipostază hiperbolică “Şi zalele-i zuruie crunte,/Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,”.
- Hiperbola atinge apogeul cu imaginea înspăimântătoare a lui Mihai Viteazul “Și vodă-i un munte” ce îl îngrozește pe Pașa Hassan.
- A doua încercare a domnitorului român “Să piară azi unul din noi” potențează frica lui Hassan ce “mai tare zorește”. Temerea este ilustrată prin comportamentul său: gesturi – „Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte/Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;” și mimica feței – “Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi”.
- Versul “El zboară şoimeşte.” sugerează desconsiderarea față de lașitatea turcului. Adjectivul “șoimește” subliniază: vitejie și dorință de libertate.
Punctul culminant
- Conducătorul otoman atinge apogeul disperării “Turbanul îi cade și-l lasă căzut” sugerând dezonorare.
- Expresiile populare “de groaza pierii bătut”, “mănâncă pământul” subliniază ușoara ironie a poetului. Hassan își rupe veșmintele în goana spre tabăra armatei sale pentru a se salva.
- Conducătorul turc este prezentat în poziția umilitoare a celui salvat ca printr-un miracol de mânia voievodului, simțind încă teama atât el cât și armata sa.
Deznodământul
- Finalul baladei surprinde ironia poetului față de turc “Şi-n ceasul acela Hassan a jurat/Să zacă de spaimă o lună,/Văzut-au şi beii că fuga e bună/Şi bietului paşă dreptate i-au dat,”.
- Ultimele două versuri ale baladei istorice subliniază admirația poetului pentru curajul și vitejia domnitorului, admirație generată din spiritul său patriotic.
Expresivitatea limbajului utilizat în balada Pașa Hassan
Limbajul este îmbogățit de expresiile populare și de verbele la timpul prezent ce pune în prim-plan evenimentul istoric în prezent, ilustrând valorile artistice ale poetului și admirația sa pentru patrie.
La nivelul întregii baladei, se observă numeroasele procedee artistice ce oferă limbajului frumusețe și armonie. Pentru a ilustra culoarea vremii de atunci, poetul apelează la arhaisme:
- “ieniceri”;
- “ghiaur”;
- “urdie”;
- “bei”;
- “spahii”.
Cele doi protagoniști ai baladei, domnitorul român Mihai Viteazul și conducătorul armatei otomane Pașa Hassan sunt prezentați în antiteză:
- Curajul lui Mihai Viteazul – teama lui Pașa Hassan;
- Vitejia și spiritul de sacrificiu al lui Mihai Viteazul – lașitatea lui Pașa Hassan.
Creația literară se încadrează ca baladă cultă datorită:
- Măiestriei legendară a viteazului;
- Înfățisarea în antiteză cu dușmanul său;
- Asocierea unor elemente reale cu cele fantastice;
- Hiperbolizarea personajelor și a acțiunilor lor în luptă.
Prozodia este una inedită ce se caracterizează prin:
- Măsura versurilor diferă (primele 5 versuri au măsura de 9-11 silabe iar ultimul vers de 6 silabe);
- Ritmul este amfibrahic (o silabă lungă cu două silabe scurte);
- Rima împerecheată.
Cuvintele folosite în ultimele versuri capătă greutate în conturarea tonalității generale ale poeziei. Acestea oferă muzicalitate versurilor, iar verbele la gerunziu împreună cu unele expresii populare conferă o tonalitate gravă asociată fondului istoric.
Concluzii
- Pașa Hassan este o poezie scrisă de George Coșbuc și face trimitere la personalități istorice remarcabile ale poporului român.
- Portretul domnitorului român nu este explicit în conținutul baladei, dar este ilustrat prin intermediul rezultatelor generate în urma faptelor asupra conducătorului Pașa Hassan.
- Cunoscut ca “poetul țărănimii”, George Coșbuc a privit istoria ca pe o constantă luptă pentru libertate și unitate națională, simbolurile fiind Decebal, Mihai Viteazul sau Tudor Vladimirescu.
- Balada Pașa Hassan surprinde bătălia de la Călugăreni (1595) și laudă eroismul și vitejia ostașilor români sub conducerea lui Mihai Viteazul.
- La nivelul întregii baladei, se observă numeroasele procedee artistice ce oferă limbajului frumusețe și armonie
- Limbajul este îmbogățit de expresiile populare și de verbele la timpul prezent ce pune în prim-plan evenimentul istoric în prezent, ilustrând valorile artistice ale poetului și admirația sa pentru patrie.
