Îngrășămintele sunt substanțe folosite în agricultură pentru asigurarea necesarului de elemente nutritive indispensabile plantelor. Mai pe înțelesul tuturor, îngrășămintele asigură hrana plantelor pe tot parcursul perioadei de vegetație, de la momentul însămânțării până la recoltare.
Plantele de cultură au nevoie de o gamă variată de substanțe nutritive, și de aceea îngrășămintele sunt de mai multe tipuri. Acestea se clasifică în funcție de diferite criterii, după cum vei vedea în materialul de față.
Îngrășăminte chimice și organice
Un criteriu esențial de clasificare a îngrășămintelor este reprezentat de modul în care acestea sunt produse. Conform acestui criteriu, îngrășămintele se împart în două mari categorii, mai precis îngrășămintele chimice și îngrășămintele organice.
Cele din prima categorie mai sunt cunoscute și sub denumirea de îngrășăminte sintetice sau anorganice, fiind obținute prin procesarea resurselor minerale care conțin nutrienții necesari în hrana plantelor.
Este vorba de 11 substanțe care sunt sintetizate sub formă de îngrășăminte de mai multe tipuri, despre care vom vorbi puțin mai târziu.
Îngrășămintele organice sunt denumite și îngrășăminte naturale, pentru că se obțin fără a se utiliza nici un fel de procedeu chimic. Pur și simplu, acestea sunt constituite din resurse organice preluate direct din natură, procesate doar în mică măsură sau chiar deloc.
Principală sursă furnizoare a îngrășămintelor naturale o constituie deșeurile animale și vegetale, care conțin o mare parte din substanțele nutritive necesare plantelor.
Tipuri de îngrășăminte chimice
Așa cum am promis, revenim la îngrășămintele chimice, care sunt prezente pe piață în mai multe variante, în funcție de substanțele conținute. Gama de îngrășăminte de la Agricover include toate tipurile de îngrășăminte chimice, pe care le prezentăm în cele ce urmează.
Îngrășăminte principale
Această categorie conține unul sau mai multe din cele trei substanțe care joacă un rol esențial în nutriția plantelor. Este vorba de azot, potasiu și fosfor, fără de care plantele de cultură nu ar putea supraviețui.
Prin urmare, și îngrășămintele principale sunt vitale pentru orice cultură, conținând aceste substanțe în proporții variabile, în funcție de nevoile nutriționale specifice ale fiecărei specii de plante.
În această categorie intră și îngrășămintele complexe, care conțin toate cele trei substanțe nutritive. Acestea mai sunt denumite și NPK, după simbolurile chimice ale celor trei elemente minerale.
Îngrășămintele secundare
Produsele din această gamă conțin sulf și calciu în proporții diferite, iar faptul că li se spune îngrășăminte secundare nu înseamnă că sunt mai puțin importante. Calciul și suflul au și ele un rol deosebit în nutriția plantelor, dar de multe ori se găsesc în cantități suficiente în sol, așa ca administrarea îngrășămintelor secundare nu este întotdeauna necesară.
Microelementele
Microelementele sunt îngrășămintele care conțin celelalte șase substanțe nutritive necesare plantelor. Este vorba de zinc, bor, mangan, cobalt, molibden și cupru.
Tipuri de îngrășăminte organice
Cel mai cunoscut și totodată cel mai utilizat îngrășământ natural este gunoiul de grajd, obținut din deșeurile rezultate în urma curățării adăposturilor animalelor domestice.
În mod similar se obține și gunoiul de păsări – mai puțin popular decât gunoiul de grajd, dar foarte bogat în azot, potasiu și fosfor despre care am precizat că sunt nutrienți de bază.
Compostul este un îngrășământ vegetal obținut prin fermentarea frunzelor uscate. Acestea sunt culese și depozitate într-un recipient în care sunt udate periodic pentru a facilita fermentația.
Și resturile vegetale rămase pe câmp după recoltat pot fi folosite ca îngrășământ natural. Pentru aceasta, trebuie adunate, tocate și apoi împrăștiate toamna sub arătură.
Toate îngrășămintele prezentate se administrează pe sol, fiind apoi asimilate și absorbite de plante prin intermediul rădăcinilor.
Mai există o categorie aparte de îngrășăminte care se administrează în mod diferit, prin stropirea plantelor. Ne referim la îngrășămintele foliare care, spre deosebire de cele clasice, sunt absorbite de plante la nivelul frunzelor.
Acestea nu pot înlocui îngrășămintele convenționale, însă pot fi administrate în completarea acestora ca un supliment nutritiv, atunci când plantele au nevoie.
