Din ceas dedus… este o poezie scrisă de Ion Barbu ce deschide volumul intitulat „Joc secund„, publicat în anul 1930. În anul 1964, denumirea creației a fost modificată după numele volumului – Joc secund.
- Poemul reprezintă o artă poetică specifică liricii lui Ion Barbu, în care viziunea sa este prezentată într-un limbaj specific poetului matematician.
- Perioada ermetică (1925-1926) se remarcă prin limbajul încifrat al cuvintelor și exprimarea prescurtată.
- Într-o perspectivă modernă, imaginarul poetic al lui Ion Barbu transpune realitatea prin reflecția în sinele poetic, îngenunchiat și apoi purificat, sub forma creației ca proces de autocunoaștere.
- Opera lirică “Joc secund” este reprezentativă pentru mișcarea literară modernistă prin tema filozofică abordată și ermetizarea cuvintelor.
- Ion Barbu recurge la mitul oglinzii ca un procedeu stilistic prin care realitatea este distorsionată în subconștient ca într-o oglindă, iar imaginile reproduse sunt purificate în manieră individuală.
Ion Barbu – Reprezentant al modernismului ermetic
Ion Barbu este unul dintre personalitățile deosebite ale literaturii române. Poet și matematician, Ion Barbu a fost unul dintre reprezentanții literaturii interbelice și un scriitor al modernismului românesc.
Ion Barbu este reprezentantul ermetismului românesc, fiind o versiune extremă a modernismului interbelic ce se bazează pe abstractizarea mesajului transmis prin folosirea unor cuvinte neobișnuite sau crearea unor cuvinte noi.
Poeziile sunt scrise într-un limbaj alchimic, cu noțiuni preluate din matematică, cu simboluri ermetice ce ascund idei profunde legate de existența umană și condiția poeziei.
Principalele motive și simboluri prezente în ermetismul lui Barbu:
- Jocul;
- Cercul;
- Triunghiul;
- Soarele;
- Grupul.
Ermetismul specific lui Ion Barbu presupune ignorarea din poezie a tot ceea ce i se pare fără rost, atât timp cât imaginația poate să recupereze singură.
Opera reprezintă un cod ce sparge sensul poetic specific lui Ion Barbu, fiind o expresie a ermetismului în literatura română.
Poezia Din ceas, dedus… – Particularitățile poeziei moderne
- Poezie scrisă de: Ion Barbu
- Curentul literar: Modernismul ermetic
- Anul apariției poeziei: 1930
- Volumul de poezii: Poezia aparține volumului intitulat “Joc secund”
- Tema poeziei: Autocunoașterea prin reflecția în oglindă.
[Din ceas, dedus…]
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.
Curentul literar – Modernismul ermetic
Modernismul reprezintă o mișcare literară care într-un sens restrâns îndreaptă poezia spre o formă artistică a subtilității și a onestității.
Într-un sens mai larg, curentul este o mișcare curajoasă a formelor noi de expresie. Modernismul se manifestă printr-o serie de inovații, printre care:
- Tema filozofică despre existența umană, cunoaștere sau creație;
- Limbajul ambiguu;
- Abundența metaforei cheie;
- Versul liber fără restricții.
În literatura română, modernismul a apărut ca urmare a creațiilor lui Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu ce aduceau un suflu nou liricii românești.
Prin poeziile lor s-a conturat o evoluție a literaturii române bazată pe influențele moderniste ce evidențiau:
- Simbolul;
- Metafora;
- Limbajul inovator.
Viziunea barbiană se bazează pe ideea conform căreia poezia reprezintă “un semn al minții”, aceasta fiind în corespondență cu matematica.
Din perspectiva lui Barbu, se regăsesc trei tipuri de joc:
- Jocul prim – acesta îi este subordonat demiurgului;
- Jocul secund – cuvenit soarelui;
- Jocul terț – dependent de poet.
Poetul preferă lirismul pur, perceput ca o contemplare a universului, poezia sa fiind ea însăși o metaforă, în care simbolurile devin elementele definitorii ale modernismului ermetic.
Poezia Din ceas dedus… – Tema textului poetic
- Tema poemului subliniază ideea unui univers purificat prin meditația în oglindă și a ideii autocunoașterii.
- Conform perspectivei lui Barbu, poezia reprezintă o versiune a realității văzută prin ochii poetului.
- Din punct de vedere al tematicii tratate, poezia reprezintă o artă poetică, dar și o perspectivă asupra omului de geniu.
- Pentru susținerea viziunii sale, poetul a apelat la motivul oglinzii și al cântecului.
- Poemul pleacă de la ideea existenței dar nu se asociază cu aceasta ci se ridică pe “înecarea” realității reale prin intermediul unui joc al oglinzilor, ajungând în ipostaza unei creații geometrizate a universului.
- Universul reprezintă un joc în care oglindirea se realizează în subconștient și se transpune într-un joc al ideilor.
Poezia Din ceas dedus… – Semnificația titlului
- Titlul subliniază ideea centrală a poeziei, mai exact aceasta reprezintă o dematerializare a universului prin reflecția oglinzii, poezia ajungând în ipostaza “un joc secund, mai pur”.
- Universul privit ca o copie a realității perfecte este protejat de spațiul creației, al jocului secund, proiectat în urma experiențelor spirituale.
- Cuvântul “joc” din titlu subliniază o asociere a fanteziei, nesupusă vreunei reguli iar “secund” poziționează jocul în limita superioară a substanței ideale.
- În această poezie, accentul se regăsește în semnificațiile filozofice desprinse de crearea artei.
- Titlul este unul sugestiv pentru ideea centrală a discursului poetic. “Joc secund” reprezintă jocul creației ce implică respectarea unor norme.
Structura compozițională a poeziei Din ceas dedus…
Poezia este structurată în două strofe, în care:
- prima strofă prezintă o definiție ermetică a creației;
- a doua strofă evidențiază rolul poetului.
I Strofă
- I strofă poziționează expresia artistică în spațiul atemporal, poetul urmărind frumusețea din “adâncul acestei calme crește” ce se reflectă pe sine ca într-o oglindă. Eul poetic limitează spațiul la “o lume purificată”.
- Creația primește valori egocentrice, poezia fiind un rezultat al minții.
- Poezia reprezintă o evadare din timp prin limitarea spiritului creator pe care poetul îl surprinde în planul real, dar îl transformă într-un joc secund.
- Prin poezie se ajunge la substanță, aceasta fiind o realitate neptunică. Prin versul „Intrată prin oglindă în mântuit azur” se sugerează că poezia nu reprezintă o imagine a lumii, ci o reflectare, un semn al minții.
- Practic, prin oglindire, se rezultă o lume purificată.
- Expresia “cirezilor agreste” ilustrează realitatea decăzută pe care poezia o poate filtra. Este o idee pe care o regăsim la mulți poeți, printre care și Mihai Eminescu.
- Poezia este expresia unui univers diferit rezultat din transformarea celui material printr-un “joc secund” în urma oglindirii.
II Strofă
- Strofa a II prezintă o altă perspectivă despre poezie, ea fiind “Nadir latent!”.
- Nadirul reprezintă latentul, el putând să ajungă zenit. Mai exact, subconștientul este latent deoarece poate să producă valori.
- Nadirul este opusul zenitului, acesta fiind la bifurcația dintre verticala punctului de pe bolta cerească. Această idee face trimitere la concepțiile matematice ale poetului în ceea ce privește poezia.
- Se sugerează ideea calculării unui punct al ideilor în planul exterior al spațiului, iar acolo se ivește poezia. Aceasta fiind simbolizată prin metafora “harfe resfirate”, descoperită în “zbor invers” spre substanțele neștiute al lumii.
- Poezia are rolul de a cuprinde esența și să capteze unitatea cosmogonică.
- Ultimul vers “Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.” prezintă ideea că universul poetic reușește să pună în lumină atât zenitul cât și nadirul, concentrându-se pe substanța structurată.
- “Meduzele” indică o deformare a sinelui într-un ermetism, dar și profunzimea existenței inconștiente.
Limbajul artistic în poezia Din ceas dedus…
Creația lui Ion Barbu se remarcă prin încifrarea mesajului poetic și limbajul ambiguu în prezentarea ideilor.
Limbajul prezintă o dificultate legată de terminologiile științifice din domeniul matematicii și apelarea la:
- Inversiuni topice;
- Neologisme;
- Omiterea cuvintelor;
- Întreruperea ideilor.
Acest limbaj are rolul de a îngreuna descifrarea înțelesului clasic al ideilor filozofice din textul liric.
Înțelesul simbolic este potențat de utilizarea concomitentă a figurilor de stil:
- Epitete stilistice: “clopotele verzi”;
- Inversiuni și metafore simbolice: “adâncul acestei calme crește”, “mântuit azur”.
Mitul oglinzii este utilizat de poet ca mijloc artistic, prin care reușește să reflecte realitatea în subconștient ca într-o oglindă, iar rezultatul este un produs spiritualizat de propria minte.
Imaginarul poetic se resfrânge asupra planului:
- Natural;
- Terestru;
- Acvatic;
- Cosmic.
Cele mai multe repere din aceste planuri:
- Apa;
- Zenitul;
- Nadirul;
- Marea;
- Zborul.
La nivelul prozodiei, se poate observa folosirea unei versificații clasice:
- Poezia construită în două strofe;
- Ritmul este iambic;
- Măsura versurilor variază, de la 12 la 14 silabe;
- Rima este încrucișată.
Poezia reprezintă o artă poetică, din acest motiv lirismul este subiectiv, cu toate că nu se remarcă prezența eului liric la nivel lexical.
Concluzii
- Poezia “Din ceas dedus…” este reprezentativă pentru modernism prin tema filozofică abordară și ermetizarea ideilor.
- Ion Barbu este reprezentantul ermetismului românesc, fiind o versiune extremă a modernismului interbelic ce se bazează pe abstractizarea mesajului transmis prin folosirea unor cuvinte neobișnuite sau crearea unor cuvinte noi.
- Opera reprezintă un cod ce sparge sensul poetic specific lui Ion Barbu, fiind o expresie a ermetismului în literatura română.
- Poetul preferă lirismul pur, perceput ca o contemplare a universului, poezia sa fiind ea însăși o metaforă, în care simbolurile devin elementele definitorii ale modernismului ermetic.
- Ion Barbu recurge la mitul oglinzii ca un procedeu stilistic prin care realitatea este distorsionată în subconștient ca într-o oglindă, iar imaginile reproduse sunt purificate într-o manieră individuală.
- Poemul pleacă de la ideea existenței dar nu se asociază cu aceasta ci se ridică pe “înecarea” realității reale prin intermediul unui joc al oglinzilor, ajungând în ipostaza unei creații geometrizate a universului.
- Tema poemului subliniază ideea unui univers purificat prin meditația în oglindă și a ideii autocunoașterii.
- Titlul este unul sugestiv pentru ideea centrală a discursului poetic.
- “Joc secund” reprezintă jocul creației ce implică respectarea unor norme.
- Poezia prezintă calitățile vocii poetului în cercul scriitorilor din perioada interbelică, reușind afirmarea conceptului de ermetism într-o poezie unică, specifică liricii lui Barbu.
