În grădina Ghetsemani este o poezie ce este inclusă în volumul “Pârgă” din anul 1921, fiind primul volum reprezentativ pentru creația lui Vasile Voiculescu.
Poezia lui Vasile Voiculescu este una iconografică cu influențe din motivul religios al rugăciunii lui Iisus, realizată după cina cea de taină. Această acțiune este evocată de Evangheliile după Matei, Marcu și Luca, fiind ilustrată în numeroase icoane ale bisericii creștine.
Poemul se concentrează pe elementele cheie ale tradiționalismului, fiind o componentă esențială a spiritualității românești.
Fiind un cunoscător al lucrărilor religioase, poetul Voiculescu concentrază în creațiile lui autentice concepte și idei din cele patru Evanghelii.
Poetul readuce în prim plan aceste scene reprezentative ale spiritualității românești pentru a scoate în evidență semnificațiile acestora prin intermediul forței sugestiei.
Vasile Voiculescu (1884 – 1963) – Reprezentant al curentului tradiționalism
Vasile Voiculescu a fost scriitor ce a aparținut tradiționalismului din perioada interbelică. În literatura română s-a remarcat ca poet, prozator și dramaturg.
Lirica poetului se remarcă prin elementele religioase, create de certitudinea că există Dumnezeu, ulteriro fiind adaptată în poezia gândiristă.
Poezia gândiristă pune în evidență caracterul sufletului național, în care sunt prețuite credințele străvechi.
Printre cele mai reprezentative volume de poezii ale lui Vasile Voiculescu, amintim:
- „Poezii” (1916) – Primul volum de poezii al poetului se concentrează pe ecourile sămănătoriste având ca temă centrală satul natal. Universul poetic de influență rustică este marcat de sărbătorile creștine și revocă amintirea haiducilor de odinioară;
- „Din țara zimbrului” (1918) – Volumul are ca inspirație lupta românilor din Primul Război Mondial, unde chiar Voiculescu fusese înrolat ca medic;
- „Pârga” (1921) – În poeziile din acest volum se regăsesc teme ale propriei gândiri, sugerate prin noi forme de exprimare;
- „Poeme cu îngeri” (1927) – Se face o întoarcere la inspirația divină în corespondență cu profunzimea poeziei contemporane;
- „Întrezăriri” (1939) – Un volum ce demonstrează că poezia romantică începe să devină importantă, realizându-se o anticipare a sonetelor.
Cele mai abordate teme religioase în creația lui Voiculescu sunt:
- Nașterea;
- Sosirea Magilor;
- Moartea lui Iisus.
Întregul univers poetic al lui Vasile Voiculescu se regăsesc numeroase prezențe angelice, cu precădere în volumul intitulat „Poeme cu îngeri”.
Alte teme și motive în poeziile lui Voiculescu au în prim plan:
- Satul cu piesaje transpuse în plan mistic;
- Eroismul românilor în urma Primului Război Mondial;
- Elogiul creației;
- Semnificațiile motivelor biblice;
- Paradisul pierdut.
Particularitățile poeziei “ În grădina Ghetsimani”
- Poezie scrisă de: Vasile Voiculescu
- Curentul literar: Tradiționalism
- Anul apariției poeziei: 1921
- Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul intitulat “Pârgă”
- Tema poeziei: Poezia este de inspirație religioasă și are ca temă suferința lui Iisus, ilustrată prin reinterpretarea unui moment biblic și anume rugăciunea de pe muntele unde se strivesc măslinii. De asemenea, este sugerat îndemnul către rugăciune și meditație asupra condiției umane și a relației dintre trup și sufletul.
În grădina Ghetsemani
Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul…
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,
Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură…
Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă…
Dar nu voia s-atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă…
Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!
Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă…
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.
Curent literar – Tradiționalismul
Tradiționalismul reprezintă un curent literar apărut în perioada interbelică, a căror idei sunt surprinse cu precădere, în revista “Gândirea”. Acest curent se formează în opoziție cu mișcarea modernist lovinesciană.
În literatura românească, tradiționalismul s-a manifestat în trei direcții importante:
- Sămănătorismul – mișcare literară formată în jurul revistei “Sămănătorul” condusă de Alexandru Vlahuță și George Coșbuc;
- Poporanismul – curent literar manifestat cu precădere în revista „Viața românească” sub direcția lui Constantin Stere și a lui Garabet Ibrăileanu;
- Gândirismul – mișcare ideologică constituită în jurul revistei „Gândirea” cu direcția spre Ortodoxie.
Curentul tradiționalist se manifestă prin:
- interesul pentru folclor;
- Înclinații spre cultul spiritului național și al tradițiilor străvechi;
- Respingerea citadinului și al influențelor străine;
- Conturarea unei literaturii ce are în prim plan satul românesc.
Unul dintre reprezentanții tradiționalismului, Vasile Voiculescu își conturează universul poetic în jurul tematicii religioase ale liricii.
„În grădina Ghetsemani” reprezintă un poem cu influențe religioase, poetul fiind introdus de criticul literar George Călinescu în categoria “Ortodoxiști – Iconografia mistică”.
„În grădina Ghetsemani” – Tema poeziei
Una dintre temele centrale ale liricii religioase este reprezentată de suferințele și moartea Mântuitorului. Această temă este reliefată și în poezia „În grădina Ghetsemani”, izvorul de inspirație fiind motivul rugăciunii lui Iisus pe Muntele Măslinilor.
Prin intermediul patimii sale, Iisus înfăptuiește predicțiile Sfintei Scripturi și își asumă păcatele omenirii, acordându-i mântuirea.
Este o poezie ce este inclusă în lirismul obiectiv deoarece lipsește prezența eului liric.
Ideea centrală a poemului se concentrează asupra mitului biblic în ceea ce privește ruga lui Iisus, oferind astfel perspectiva dualității uman-divin a celui care întregește contrariile.
Scena rugăciunii reprezintă începutul dramatic al unei perioade a lui Iisus pe pământ ce va avea ca sfârșit jertfa supremă. Profunzimea poeziei este redată de poet atât prin momentul rugăciunii cât și prin expunerea patimilor crucificării și a naturii tulburate în urma tragicului eveniment.
„În grădina Ghetsemani” – Explicarea titlului
Cele mai citite articole
Titlul surprinde atât cadrul în care Iisus își spune ruga către Divinitate cât și momentul purificării din punct de vedere spiritual al Fiului lui Dumnezeu care preia păcatele omenirii.
Grădina reprezintă un reper spațial, fiind locul de rugăciune al lui Iisus. “Ghetsemani” în limba ebraică semnifică „locul în care se strivesc măslinii”. Grădina devine simbol al durerii și al suferinței interioare.
„În grădina Ghetsemani” – Structura textului poetic
Poemul este organizat în patru catrene ce se concentrează asupra motivului biblic “cupa” și al existenței duale a lui Iisus de Fiu al Domnului și de om.
Poezia include două secvențe lirice, în care primele trei strofe ilustrează rugăciunea lui Iisus și ultima strofă expune cadrul grădinii răvășite în urma evenimentului tragic.
Cadrul static din primele strofe este în antiteză cu dinamismul verbelor “nu primesc”, “duceau”, “se-mpotriveau”. Prin intermediul acestor verbe, dualitatea om-divinitate este conturată și este sugerată neliniștea interioară.
I Strofă prezintă dualitatea lui Iisus “Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul...”. Fiind conștient de rostul lui pe pământ, acesta se roagă la Dumnezeu “căzut pe brânci în iarbă”.
Versul al treilea surprinde dualitatea lui Iisus, opoziția om – divinitate, în care “sudori de sânge” sugerează umanitatea și “chipu-i alb ca varul” semnificând sacrul, divinitatea și puritatea.
Ultimul vers al primei strofe surprinde comuniunea cu natura și capacitatea de a crea o legătură cu aceasta.
II Strofă începe cu o metaforă simbolistă “o mână nendurată”, sugerând porunca nemiloasă lui Dumnezeu către Fiu către sacrificiu, exprimată prin versul “Și-o sete uriașă stă sufletul să-i rupă”.
Această “sete uriașă” exprimă dorința către sacrificiu prin pătimire “Dar nu voia s-atingă infama băutură”.
III Strofă începe cu metaforele “în apa ei vărzuie” și “veninul groaznic” ce surprind patimile lui Iisus pentru purificarea umanității prin jertfa supremă. Frica de moarte este dificil de învins din cauza condiției de muritor.
Prin versul “Bătându-se cu moartea, uitase de viață” sugerează capacitatea lui Iisus de a-și depăși condiția de ființă muritoare.
IV Strofă și ultima punctează suferința copleșitoare asupra naturii. Sunt folosite personificarea și hiperbola pentru a potența durerea sfâșietoare.
Natura capătă zbuciumul lui Iisus, sporind în acest sens intensitatea tragismului. Această idee este ilustrată prin versul “Deasupra fără tihnă se frământau măslinii”.
Finalul poemului este sugerat de ultimul vers care induc suferințele lui Iisus, urmările trădării lui Iuda și moartea lui Iisus “Și uliii de seară dau roate după pradă”.
Expresivitatea poetică și limbajul textului poetic
La nivel stilistic, poezia este încărcată de sobrietate și se concentrează pe metafora centrală “cupa”. Metaforele realizate cu epitetele cromatice au o semnificație biblică “grozava cupă”, “apa verzuie”, “veninul groaznic”, “infama băutură”, făcând apel la rostul divin și al suferinței umane ale lui Iisus pentru iertarea păcatelor umanității.
Verbele utilizate sunt la timpul imperfect și sugerează o acțiune deja începută, dar neterminată -“nu primea”, “lupta”,”ducea”.
Epitetele “sudori de sânge” și “chipu-i alb” sunt în relație de opoziție și evidențiază partea duală a Mântuitorului, umană – divină, iar oximoronul din versul “Și sub veninul groaznic simțea că e dulceață” semnifică legătura dintre materie și spirit.
Personificarea măslinilor ce „se frământau” conferă dimensiuni divine zbuciumului generat.
Semnele de exclamare și punctele de suspensie de la sfârșitul versurilor intensifică esența poeziei și reprezintă un îndemn la meditație asupra durerii copleșitoare ale lui Iisus în procesul divin de salvare a umanității.
Ambiguitatea limbajului este sugerată de interpretarea sensului expresiei “bătăi de aripi” ce simbolizează prezența îngerilor dar moartea prin prezența uliilor ce “dau roată după pradă”
Prozodia respectă regulile curentului tradiționalist prin versificație, măsura versurilor și ritmul iambic.
Registrul stilistic asociază expresiile populare ca “sterlici”, “stă sufletul să-i rupă”, “fără tihnă”, cu motive religioase “paharul”, “cupa”, fapt ce confirmă încadrarea poemului la curentul traditionalismului.
Concluzii
- Poezia „În grădina Ghetsemani” este inclusă în volumul “Pârga”, apărut în anul 1921 și reprezintă începutul definirii autenticității poetului prin utilizarea unor noi forme de exprimare.
- Motivele literare sunt construite ca alegorii ale frământărilor ființei umane asupra dorinței către absolut și ca reper în meditația asupra condiției muritorilor.
- Poezia scrisă de Vasile Voiculescu se înadrează în curentul tradiționalist, având ca sursă de inspirație motivele biblice ce se concentrează asupra spiritualității românești.
- Titlul reprezintă locul de rugăciune, fiind un spațiu ce devine simbol al durerii și al suferinței.
- Poezia este una iconografică, fiind de inspirație biblică și ilustrată în icoanele bisericii creștine.
- În operă este urmărită constant latura duală a lui Iisus, ca fiu al omului și ca fiu al lui Dumnezeu.
- Poemul respire aerul picturilor renascentiste, în care omul este privit și ca înfățișare divină, imaginea fiind îndreptată asupra Mântuitorului în ultima sa noapte de libertate petrecută pe muntele măslinilor.
- În ebraică „În grădina Ghetsemani” reprezintă “locul în care se strivesc măslinii”.
- Poezia este structurată din patru strofe ce ilustrează natura duală a lui Iisus, remarcându-se conflictul dintre condiția umană și originea divină.
- Prin jertfa supremă, Mântuitorul realizează predicțiile Sfintei Scripturii și își asumă păcatele uamanității.
