Am pregătit o serie cu cele mai îndrăgite poezii scrise de Ana Blandiana, aceasta fiind una dintre cele mai mari personalități ai literaturii române.
Ana Blandiana este poetă, publicistă și militantă anticomunistă. Este autoarea a 26 de cărți apărute în limba română și 60 de volume publicate în 26 de limbi.
De asemenea, este cunoscută pentru implicarea sa în lupta pentru libertatea civică în România.
În perioada regimului comunist, scriitoarea a întâmpinat multe probleme din cauza represiunii ideologice. Aceasta a avut curajul de a se împotrivi ideilor comuniste și a făcut cunoscută opinia sa despre situația României la radio Europa Liberă.
După prăbușirea regimului comunist, scriitoarea Ana Blandiana a înființat primele organizații ale societății civile, luptând pentru drepturile omului.
Scurtă Biografie a scriitoarei Ana Blandiana (n.1942)
- Otilia Valeria Coman (numele ei adevărat) s-a născut în anul 1942, în Timișoara și este fiica preotului Gheorghe Coman și a Otiliei Diacu;
- Cursurile liceale le începe la Oradea, iar pe cele universitare le urmează la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, între anii 1963 – 1967;
- După ce a avut loc instaurarea regimului comunist în România, tatăl scriitoarei este arestat pentru ”uneltire împotriva statului”;
- Scriitoarea a trebuit să aștepte acordul autorităților comuniste pentru înscrierea la facultate deoarece era copilul unui deținut politic;
- Scriitoarea debutează în anul 1959 cu poemul “Originalitate” în revista “Tribuna” din Cluj, folosind pseudonimul Ana Blandiana;
- Între anii 1959 – 1964, scriitoarea a avut interdicție de a publica creațiile sale, dar în anul 1964 publică în revista “Contemporanul”;
- Reușește să publice în anul 1964 primul volum de poezii denumit “persoana întâia plural”;
- În anul 1960, Ana Blandiana se căsătorește cu scriitorul Romulus Rusan;
- În perioada 1973 – 1974, reușește să obțină o bursă de studii la Universitatea din Yowa City (SUA) în cadrul unui program internațional;
- Între anii 1968 – 1977, scriitoarea devine redactor la revistele “Viața studențească” și “Amfiteatru”, iar între anii 1977 – 1979 redactor la Uniunea Scriitorilor;
- Scriitoarea publică peste 40 de volume de poeme și publicistică, atât în România cât și în afara ei, între anii 1964-1990;
- Scriitoarea este fondatoare și reprezentanta Academiei Civice, asociată a Academiei Europene de Poezie și a Academiei Mondiale de Poezie.
Curiozități despre viața poetei Ana Blandiana
- Pentru a nu avea probleme din partea regimului comunist, tânăra Otilia publică sub pseudonimul Ana Blandiana, nume după satul natal al mamei (Blandiana – Alba);
- Ana Blandiana a dovedit curaj și l-a înfruntat direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin intermediul unor declarații publice date în interviuri;
- Tânăra Otilia lucra ca ajutor de zidar la construirea celui mai mare bloc din Cluj din acea vreme, la doar 18 ani;
- Ana Blandiana reușește să scape cu viață în urma cutremurului din anul 1977, aceasta fiind internată în spital din cauza unui puternic ulcer. Blocul în care locuia, s-a dărâmat în acea zi, soțul ei fiind unul dintre puținii supraviețuitori;
- În anul 1984, numele ei este interzis din nou de regimul comunist, din cauza apariției unor poezii, dintre care în una era scris faimosul vers “Eu cred că suntem un popor vegetal”;
- Pentru atitudinea sa, a fost aspru criticată și nu a avut drept de semnătură în trei rânduri, fiind urmărită în permanență de serviciile secrete din perioada comunistă;
- La data de 22 decembrie 1989, numele scriitoarei apare la televiziunea română, ca fiind unul dintre fondatorii Frontului Salvării Naționale, fără ca aceasta să fi fost întrebată.
- În anul 1993, prezintă la Universitățile Sorbona din Paris o serie de conferințe intitulate “Rădăcinile răului românesc” și “Convertibilitatea suferinței”. Cu această ocazie, Oficiul german de studii editează un volum trilingv (română-franceză-germană) din operele scriitoarei Ana Blandiana.
Activitatea literară a scriitoarei Ana Blandiana
Ana Blandiana reprezintă o personalitate importantă a literaturii românești din perioada regimului comunist. Va rămâne o legendă a literaturii datorită lirismului autentic și nealiniat din punct de vedere ideologic.
De-a lungul carierei, Ana Blandiana a reușit să obțină numeroase premii, printre care :
- Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România, în anul 1969;
- Premiul pentru Poezie al Academiei Române, în anul 1970;
- Premiul pentru Literatură pentru Copii, în anul 1980;
- Premiul pentru Proză al Asociației Scriitorilor din București, în anul 1980:
- Premiul Internațional “Gotfried von Herder”, în anul 1982.
Poeta Ana Blandiana publică numeroase volume de poezii, nuvele fantastice printre care “Cele patru anotimpuri”, romanul “Sertarul cu aplauze” eseuri și literatură pentru copii.
Scriitoarea debutează cu volumul de poezii “Persoana întâia plural” în anul 1964. Printre cele mai reprezentative volume de poezii, se numără:
- “Călcâiul vulnerabil”, publicat în anul 1966;
- “A treia taină”, apărută în anul 1969;
- “Octombrie, noiembrie, decembrie”, publicat în anul 1972;
- ”Poeme”, apărut în anul 1974;
- “Somnul din somn”, publicat în anul 1977;
- „Ochiul de greier”, apărut în anul 1981.
Mai jos regăsim câteva poezii reprezentative ale scriitoarei Ana Blandiana, ce ne emoționează și astăzi, prin profunzimea și autenticitatea versurilor.
Poezii de Ana Blandiana – Poezia „Știu puritatea”
- Anul Apariției: 1964
- Volumul de poezii: “Persoana întâia plural”
- Tema poeziei: O luptă constantă cu inerția
- Ideea centrală a poeziei: Conturarea unei imagini sobre a eului poetic, ascuns într-o carapace în “puritatea” nealterată, scopul fiind protejarea de lumea degradată.
Știu puritatea
Ştiu, puritatea nu rodeşte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.
Albaştri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.
Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poţi dacă vrei să nu te naşti,
Dar dacă eşti te şi îngropi.
E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defăimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere – vis mut sau faimă?
Între tăcere şi păcat
Ce-o să aleg – cirezi sau lotuşi?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a învinge totuşi…
Poeme de Ana Blandiana – Poezia „Lasă-mi toamnă…”
- Anul apariției: 1969
- Volumul de poezii: “A treia taină”
- Tema poeziei: Meditație închinată naturii
- Ideea centrală a poeziei: O reflectare melancolică asupra trecerii timpului în care este regăsită obsesia tainei vieții și a morții, pe care omul încearcă inutil să o înțeleagă.
Lasă-mi toamnă…
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.
Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.
Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.
Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.
Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.
Poezii de Ana Blandiana – Poezia „Cumințenia pământului”
- Anul apariției: 1966
- Volumul de poezii: “Călcâiul vulnerabil”
- Tema poeziei: Tema poeziei o reprezintă feminitatea, gândită în registru liric
- Ideea centrală a poeziei: Ideea se concentrează asupra eului poetic postmodern ce vrea să se rupă de experiența biografică și caută dincolo de emoții sensul existențial.
Cumințenia pământului
E mare, greu de urnit şi răbdătoare,
Dac-o loveşti durerile sunt simţite dar tac,
E mare, de-aceea poate să stea nemişcată,
Poate să vorbească doar o dată sau de două ori într-un veac.
Ştim că există, trupul ei mare
Ştim că ne sprijină dacă-am greşi,
Ştim că nu poate să moară, că lângă sânii ei
Putem să ne-ntoarcem copii.
Şi-atunci când aerul se va face cald şi mătăsos între noi,
Când nu ne vom teme unii de alţii, de vânt,
Vom şti că vorbeşte Cuminţenia pământului,
Cuminţenia acestui pământ.
Poeme de Ana Blandiana – Poezia „De-aș avea timp”
- Anul apariției: 1980
- Volumul de poezii: „Întâmplări din grădina mea„
- Tema poeziei: Procesul de creație afectat de influența cenzurii în România comunistă
- Ideea centrală a poeziei: Sub masca angelică și inocentă a poeziei, poemul reprezintă o expunere a realității din perioada comunistă.
Poeme de Ana Blandiana – Poezia „Oul”
- Anul apariției:1981
- Volumul de poezii: „Ochiul de greier„
- Tema poeziei: Nostalgia timpului originar
- Ideea centrală a poeziei: Întregul univers ia parte la această separare: pământul, cerul, sângele, celulele, toate aspirând la unitatea pierdută și la aceeași pace de odinioară.
Oul
Ţi-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiţi de-a pururi
Faptură singură, deplină
În care universu-ncape
Şi-şi este suficientă sieşi,
plutind lumină în lumină?
Ţi-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Şi, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit şi mut-
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.
Cine-a greşit şi până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer şi în pământ
Însingurând deodată-o lume-
Ţi-aduci aminte cât de nouă?-
Iar lama străbătu prin mijloc
Reinventându-ne pe rând.
Ţi-aduci aminte despărţirea
Celulelor de ele înseşi
Şi spaima sângelui voind
Să curgă într-un singur trup?
Pământul se-ntindea prin arbori
Şi cerul se-ncleşta în crengi,
Să nu se vadă, goală rana
Pe locul căreia s-a rupt.
Ţi-aduci aminte ce risipă
De sentimente şi de vorbe,
De animale şi de plante
Curgând spre-acelaşi ţărm pierdut
Şi aşteptând sfârşitul lumii
Din care, poate se va naşte
Un ou perfect plutind pe ape
În liniştea dintru-nceput.”
Poezii de Ana Blandiana – Poezia „Cuplu”
- Anul apariției: 1972
- Volumul de poezii: “Octombrie, noiembrie, decembrie”
- Tema poeziei: Tema o reprezintă iubirea ca inițiere cu accente pe mitul androginului
- Ideea centrală a poeziei: Opera lirică sugerează implicațiile umane ale rupturii celor două genuri -masculin și feminin, fiind într-o atracție continuă, având ca aspirație refacerea armoniei și a legăturii cu universul.
Cuplu
Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
…………………………….
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg…
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.
Poeme de Ana Blandiana – Poezia „Pereche”
- Anul apariției: 1977
- Volumul de poezii: “Somnul din somn”
- Tema poeziei: Tema poeziei este reprezentată de aspirația către o iubire absolută
- Ideea centrală a poeziei: Dragostea este privită ca o forță ce stabilește o legătură între lumea cosmică și cea umană, întregul text liric fiind o meditație asupra destinului condamnat la o eternă căutare.
Pereche
Și vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morţii-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roşii pe gropi adânci, cu scrum?
Vom fi şi-n moarte tot uşor de-nfrânt
Şi nu vom înţelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rotindu-se-n absurdele porunci?
Tot tineri şi frumoşi fără-ncetare,
Mereu împleticiţi în lungi priviri,
Vom fi jertfiţi mereu pe alte-altare
Şi neacasă, veşnic nicăiri?
Apleacă-te pe braţul meu când mor,
Lasă-te-nvins de legea lor străveche.
Nouă ni-e dat în schimbul tuturor
Norocul de a fi pereche.
Poezii de Ana Blandiana – Poezia „Zbor”
- Anul apariției: 1981
- Volumul de poezii: „Ochiul de greier„
- Tema poeziei: Descifrarea sensului existențial
- Ideea centrală a poeziei: Ideea principală a textului liric este reprezentată de nostalgia uniuni cu originarul.
Poeme de Ana Blandiana – Poezia „Cândva arborii aveau ochi”
- Anul apariției: 1972
- Volumul de poezii: “Octombrie, noiembrie, decembrie”
- Tema poeziei: Tema operei este reprezentată de trecerea ireversibilă a timpului
- Ideea centrală a poeziei: Poezia se concentrează asupra conceptului de miracol, de mișcarea materiei ce este încântată de existență, fiind conștientă de trecerea timpului.
Cândva arborii aveau ochi
Cândva arborii aveau ochi,
Pot să jur,
Ştiu sigur
Că vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe rădăcini
În pământ,
Sau poate,
Cine ştie,
Mi s-a părut numai mie
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput…
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Mă urmăresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foşnesc şi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine să strig –
Ce-aţi văzut?…
Poezii de Ana Blandiana – Poezia „Ce-i mândria”
- Anul apariției: 1966
- Volumul de poezii: “Călcâiul vulnerabil”
- Tema poeziei: Evadarea din lumea obișnuitului, din „fericitul somn comun”
- Ideea centrală a poeziei: Este reprezentată de orgoliul creatorului rugat să demonstreze efortul creator și îndoiala asupra propriei puteri creatoare.
Ce-i mândria
Ce vreau să spun? Ce merită să spun?
Ce e destul de dureros să țip?
Ce fel de turnuri să imbun
Să crească pe acest nisip?
Ce spune cântecul care-mblânzește
Și fiarele? Pot fi Orfeu,
Dar ce să-ngaim în fața lumii?
Sunt și Euridice eu.
Cântand încerc să ies din moarte
Și moartea totuși nu se curmă,
Nu cred destul să nu-ntorc ochii
Ca să mă văd venind din urmă,
Și-astfel mă pierd. Unde-i mândria
Strict necesară de a crede
Că orice vorbă-a mea rostită
Dezlănțuie în cer planete?
De ce această renunțare
La fericitul somn comun,
Dacă nu pot din cel mai grav
Clopot al lumilor să sun?
E mult? Pe-o palmă de pământ
Toți munții-ncălecați i-am strâns
Pretind răspuns acestui țipat
Un hohot omenesc de plâns.
