Vă propunem o serie cu cele mai cunoscute poezii scrise de George Bacovia, acesta fiind cel mai important poet simbolist român.
Este scriitorul unor volume de proză și versuri create în urma unui procedeu unic în literatura română, cu influențe din lirica modernă franceză.
Inițial a fost considerat de critica literară ca un scriitor minor, dar acesta primește o receptare pozitivă, ajungând să fie recunoscut ca cel mai important poet simbolist român.
Stilul său unic, descris de o atmosferă bacoviană, de o emoționantă deprimare și un limbaj reținut, tăios, l-au poziționat pe poet în rândul simboliștilor.
Scurtă biografie – George Bacovia (n.1881 – d.1957)
- George Andone Vasiliu (numele primit la naștere) s-a născut pe 4 septembrie 1881, în orașul Bacău.
- Este al 5-lea copil din cei 9 pe care i-au avut Dimitrie Vasiliu și Zoe Vasiliu;
- Cel alintat ”Iorguț” a început să studieze limba germană la vârsta de 6 ani. Iar clasa întâi o urmează la un pension;
- Îi plăcea mult muzica, iar în școală a luat parte la coruri patriotice și cânta la vioară. Nu era talentat la instrument, dat improviza melodii pe numeroase texte chiar și propriile versuri;
- Începe să studieze la Școala Primară Domnești și Gimnaziul Ferdinand din Bacău;
- La vârsta de 17 ani, se înscrie la Școala Militară din Iași, dar nu reușește să reziste regimului de cazarmă și evadează din internat după două săptămâni;
- Se întoarce la liceu și cu mari eforturi îl termină la vârsta de 22 de ani și obține un certificat de absolvire a liceului cu media anuală de 6.43;
- Începe să studieze dreptul la București și Iași, pe care le termină în anul 1911 și reușește să se înscrie în Baroul din Bacău. Perioada studenției a fost dificilă, a fost exmatriculat de la facultate după 6 ani, deoarece acesta nu frecventa cursurile și nu promovase examenele.
- Se înscrie la Facultatea de Drept din Iași pe care o finalizează cu mari eforturi, dar nu își dă examenul de licență și i se eliberează Cartea de avocat;
- Acesta nu profesează ca avocat niciodată, lucrând ca funcționar în București sau Bacău, trăind destul de greu și ocupându-se poeziei;
- În anul 1925 devine directorul revistei “Ateneul cultural” și se căsătorește cu Agatha Grigorescu în anul 1928. Aceasta era absolventă de Litere, profesoară de limba română, dar și poetă;
- Poetul se stinge din viață în anul 1957, în casa sa din București.
Curiozități despre viața lui George Bacovia
- Tânărul Bacovia nu a fost un elev silitor, în clasele primare avea nota 8 la purtare și era corigent la limba română, istorie și matematică;
- Iubea mult porumbeii, în clase primare având grijă de cel puțin 200 din mai multe rase și pe toate culorile;
- În timpul liceului s-a îmbolnăvit de zona zoster, o eczemă care nu putea fi tratată, apărută din malarie.
- Acesta a suferit întreaga viață din cauza acestei probleme;
- Iubea sportul, în special înotul, patinajul și gimnastica. Prietenii afirmau că acesta avea o “musculatură de atlet” în ciuda faptului că avea o conformație firavă;
- A rămas închis din greșeală în turnul bisericii Precista din orașul său. Această întâmplare îi oferă mai târziu inspirație în crearea poeziei “Amurg violet”;
- În tinerețea sa, Bacovia frecventa cârciumile și birturile, consumând vin, niciodată bere;
- Tânarul avea un talent desăvârșit la caricaturi și portrete, multe dintre ele fiind realizate pentru diferite gazete și reviste;
- În anul 1899, reușește să ocupe locul I pe țară la concursul “Tinerimii române” pentru desen artistic. În același an are loc debutul său literar cu poezia “Și toate” în “Literatorul”;
- Nu avea o conștiință artistică bine conturată și privea arta ca o “recreație după muncă”;
- Nu avea scriitori favoriți și nu era un cititor înrăit, iar comentariile criticilor literari cu privire la poeziile sale i se păreau fanteziste;
- La 73 de ani, a înregistrat la Radio București 28 de poeme, apărute pe discuri de vinil, în anii 1966 și 1977;
- Îi plăcea să scrie în mijlocul naturii, dar de cele mai multe ori era nemulțumit de ce scria;
- Avea momente de depresie în care dorea să își ardă manuscrisele.
- De cele mai multe ori, transcrierea poeziilor pe foi ministeriale o realiza soția lui.
Activitatea literară a lui George Bacovia
George Bacovia rămâne unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai poeziei moderne române.
Poetul frecventează cenaclul literar al lui Macedonski și colaborează cu diferite reviste precum “Românul literar”, “Revista idealistă” sau “Liga conservatoare”.
De asemenea, publică poeme în publicații precum “Flacăra”, “Cronica Moldovei”,”Cugetul românesc”. Poetul primește Premiul Național pentru Poezie, în anul 1934.
Poetul simbolist, George Bacovia ne-a lăsat ca moștenire întreaga sa activitate literară de mare excepție. Poetul a reușit să emoționeze prin caracterul autentic al poeziilor lui și prin modul în care și-a prezentat emoțiile și stările interioare în anii lui de viață.
Cele mai reprezentative volume de poezii pentru simbolismul românesc sunt următoarele:
- În anul 1916 „Plumb”
- În anul 1926 „Scântei galbene”
- În anul 1930 „Cu voi”
- În anul 1936 „Comedii în fond”
- În anul 1946 „Stanțe burgheze”
- În anul 1956 „Poezii”
Poezii scrise de George Bacovia – Poezia „Amurg violet”
Amurg violet
Amurg de toamnă violet…
Doi plopi, în fund, apar în siluete
– Apostoli în odăjdii violete –
Orasul e tot violet.
Amurg de toamnă violet…
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.
Amurg de toamnă violet…
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.
Particularitățile textului liric
- Anul apariției: Poezia a apărut prima dată în anul 1904, în Revista “Arta”
- Volum poezii: Poezia este inclusă în volumul de debut al poetului, intitulat “Plumb”
- Curent literar: Simbolism
Opera lirică este marcată de cromatică, tehnică simbolistă cu diferite sensuri în descrierea trăirilor interioare ale eului liric.
În viziunea lui Bacovia, fiecarei emoții îi atribuie o culoare. Mai precis:
- verdele, albastrul și rozul exprimă starea de dezechilibru, nebunie;
- violetul sugerează iluzie, nebunie, halucinație;
- albul semnifică inexistența;
- negrul și roșul evidențiază moartea.
Tema operei surprinde declinul psihic al eului liric declanșat de halucinațiile în acceptarea realității din jur.
Titlul ilustreză prăbușirea spirituală, sugerate de “Amurg” fiind considerată moment existențial în care iluziile dureroase “violet”, tulbură ființa uman.
Poezia este reprezentativă pentru Bacovia datorită elementelor specifice curentului literar simbolist: obsesia pentru culoarea violet, prezența figurilor de stil și ambianța deprimantă și melancolică.
Poezii scrise de George Bacovia – Poezia „Lacustră”
Lacustră
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând…
Sînt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val –
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-același vremuri mă găsesc…
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând…
Sînt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
Particularitățile textului liric
- Anul apariției: Poezia “Lacustră” a apărut în anul 1916
- Volum poezii: A fost publicată în volumul intitulat “Plumb”
- Curent literar: Simbolism
Opera lirică “Lacustră” este inclusă în universul simbolist datorită dramatismului trăit de eul liric (singurătate, monotonie, agitație).
În poezie, viziunea despre lume ilustrează o existență marcată de singurătate și o obsesie generată de atmosfera apăsătoare.
Tema este reprezentată de dezagregarea lumii și descompunerea sinelui. Simbolic, titlul exprimă captivitatea propriei existențe a eului liric într-o lume marcată de monotonie.
Imaginarul poetic se conturează în jurul a două simboluri:
- ploaia ce exprimă degradare, decădere, anxietate;
- lacustra ce reprezintă locul de izolare, pustietate.
Prezența în textul liric a motivelor literare (moarte, noapte, plâns, ploaie) îmbinate cu diferite simboluri și muzicalitate, include poemul în universul simbolistic.
Poezii scrise de George Bacovia – Poezia „Plumb”
Particularitățile textului liric
- Anul apariției: Poezia este apărută în anul 1916
- Volum poezii: Poemul deschide volumul cu același titlu “Plumb”
- Curent literar: Simbolism
Poezia “Plumb” este considerată o artă poetică ce este inclusă în universul simbolistic. Tema operei prezintă perspectiva eului liric asupra universului.
Opera începe cu un cadru static al unui cimitir, sugerând starea existenței umane a poetului. Primul element care trimite la câmpul semantic al morții este somnul. Florile de plumb surprinde natura pietrificată în fața morții, iar poetul trăind propria dramă își plânge condiția. Singurătatea este evidențiată de limitarea mediului sugerată de versul “Stam singur în cavou…și era vânt..”
Cavoul este privit ca locul de refugiu și izolare între eul liric și univers și prăbușirea definitivă în neant.
Titlul sugerează angoasa sufletească, tristețea și melancolia eului liric, într-o lume exterioară deprimantă, sufocată de greutatea plumbului. Trăsăturile metalului „plumb” exprimă stări sufletești:
- greutatea metalului – exprimă angoasă sufletească;
- nuanța cenușie – simbolizează apăsare, monotonie;
- maleabilitatea metalului – evidențiază dezorientare și dezechilibru.
Finalul poeziei sugerează imposibilitatea evadării, prăbușirea iremediabilă a eului liric ce este copleșit de neputință și suprimarea oricărei speranțe “Și-i atârnau aripile de plumb”.
Poezii scrise de George Bacovia – Poezia „Decor”
Decor
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar …
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar …
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular …
Cu pene albe, pene negre …
În parc fantomele apar …
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar …
În parc ninsoarea cade rar …
Particularitățile textului liric
Anul apariției: Poezia “Decor”apare prima dată în revista “Făclia”, în anul 1916
Volum poezii: Opera este inclusă în volumul de poezii “Plumb”
Curent literar: Simbolism
Imaginarul poetic al operei lui Bacovia transformă realitatea materială prin asociarea elementelor din natură, ale căror trăsături se reflectă în trăirile interioare lirice cu perspectiva artistică specifică universului simbolic prin utilizarea simbolurilor și a culorilor.
Tema poeziei surprinde o lume deprimantă, în care singurătatea eului este sugerată de simboluri și tehnici cromatice, iar sentimentul de tristețe și disperare este conturat printr-un cadru lipsit de viață al lumii reale.
Decorul sumbru al lumii reale se asociază cu starea interioară de angoasă sufletească a eului liric, ce nu poate să își împlinească idealurile.
Autenticitatea lui Bacovia se remarcă în poezia “Decor” prin amprenta puternică de sensibilitate extinsă la nivelul întregului univers.
Poezii scrise de George Bacovia – Poezia „Decembre”
Decembre
Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte –
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, –
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, –
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric…
Mai spune s-aducă şi lampa –
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
Particularitățile textului liric
- Anul apariției: Poezia “Decembre” a apărut în revista literară “Romanul literar” în anul 1906
- Volum poezii: Poemul a fost inclus în volumul intitulat “Plumb” (1916)
- Curent literar: Simbolism cu influențe romantice
Elegia “Decembre” descrie un orizont limitat și o degradare de nivel cosmic, având totuși un caracter sensibil, intuind o apropiere a firelor.
Tema poeziei este reprezentată de refugiul împotriva viscolului și a ninsorii, privită ca o fantasmă nestăpânită ce acoperă tot. Încăperea este prezentată ca simbol acestei ”izolări eminesciene”, menținând o nuanță lăuntrică generate de focul care arde, ceaiul, lectura, ilustrând o imagine tipic romantismului.
Dragostea este focul ce menține existența și din acest motiv Bacovia contemplă finalul vieții, marcat prin simbolul “decembre”, clipele trăite fiind asemănate cu o ninsoare.
Aceste asemănări fine sunt caracteristice universului simbolist și sugerează speranță, tristețe și nostalgie.
“Decembre” este considerată o meditație simbolistă și proiectează un vis al morții într-o manieră artistică. Poezia transmite un mesaj emoționant, poetul trăind dezamăgirea, fiind izolat chiar în propria frumusețe.
Poezii scrise de George Bacovia – Poezia „Note de toamnă”
Particularitățile textului liric
- Anul apariției: Poezia a fost publicată prima dată în revista “Romanul literar” în anul 1907
- Volum poezii: Poemul este inclus în volumul intitulat “Plumb” (1916)
- Curent literar: Simbolism
În această poezie, discursul liric se concentrează pe însumarea de elemente ce compun un univers în continuă transformare.
Cuvintele au o „greutate” emoționantă iar întreaga poezie pare un descântec de eliberare spre interiorul care se conține. Eul liric este în postura de martor a unei realități marcate de degradare și distrugere.
Se remarcă în poezie, tendința eului liric către un spațiu izolat și protector -“cetatea”. Aceasta este dominată de puterea toamnei ca o convingere a instabilității formelor, iar viața și moartea nu mai sunt exact delimitate “Dă drumu, e toamnă în cetate/Întreg pământ pare un mormânt”.
Poezii scrise de George Bacovia – Poezia „Rar”
Rar
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe –
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie –
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine –
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…
Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă –
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur…
Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme –
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…
Singur, singur, singur,
Vreme de beţie –
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…
Particularitățile textului liric
Întreaga operă ilustrează o imagine dominată de nuanțe întunecate de culoare. Este descris un cadru lipsit de viață și amorțit.
Poezia reprezintă o destăinuire a unei existențe chinuite, într-un mediu neînțeles ce se descompune continuu.
Încetinirea ritmului vieții și detașarea de lume sugerează moartea.
Titlul poeziei surprinde perfect spiritul bacovian ce se asociază cu încetinirea ritmului normal al vieții și retragerea în propria singurătate. În textul liric, se simte prezența sentimentelor de tristețe și regret ce produce suferință. Repetarea exclamației “Ce melancolie” evidențiază această realitate interioară.
Ambianța apăsătoare este generată de ploaie, ce sugerează melancolie și tristețe. “Plouă, plouă, plouă” accentuează starea de neliniște. Ideea de singurătate ce îl deprimă și îi provoacă teamă este exprimat de versul “Nimeni, nimeni, nimeni”. Această frământare interioară a eului liric este dezvăluit prin versul “Tremur, tremur, tremur”.
Ideea unei vieți lipsite de aspirații și vise duce la singurătate și teamă într-un univers lipsit de culoare.
