Am selectat pentru voi, cele mai reprezentative poezii scrise de Vasile Alecsandri. Acesta a fost poet, om politic și academician român, fiind unul dintre fondatorii Academiei Române.
De asemenea, Vasile Alecsandri este un creator al teatrului românesc și o personalitate însemnată a Moldovei și a întregii țări de-a lungul secolului al XIX-lea.
Poetul reprezintă unul dintre cei mai importanți pionieri ai pastelului în literatura română. Vasile Alecsandri acordă o deosebită atenție peisajelor rustice, fiind fascinat de natură și de decorul pitoresc.
Biografie – Vasile Alecsandri (n.1821 – d.1890)
Copilărie
- Vasile Alecsandri s-a născut pe data de 21 iulie 1821 și este fiul dregătorului Vasile Alecsandri și al Elenei, născută Cozoni. Însă, data nașterii nu este trecută oficial pe un document și din acest motiv sunt cercetători care susțin că anul nașterii ar fi 1818 sau 1819;
- Locul nașterii nu este cunoscut, deoarece evenimentul a avut loc în timpul refugiului în munți pentru a evita armata lui Alexandru Ipsilanti. Se spune că Vasile Alecsandri s-ar fi născut în zona Bacăului;
- Acesta a avut un frate – Iancu Alecsandri și o soră – Catinca Alecsandri;
- Întreaga copilărie și-a trăit-o la Iași și Mircești, la o moșie deținută de tatăl său;
- A început să studieze cu un îndrumător grec, iar mai târziu cu dascălul Gherman Vida;
- În perioada 1828 – 1834, are loc deschiderea unui pension francez la Iași, iar Vasile Alecsandri este trimis să studieze împreună cu Mihail Kogălniceanu și Matei Millo.
Tinerețe
- În anul 1834 este trimis să studieze la Paris cu alți tineri moldoveni, printre care domnul Alexandru Ioan Cuza și pictorul Ion Negulici;
- În anul 1837 începe să studieze la Facultatea de Inginerie, dar nu reușește să o finalizeze;
- Primele creații literare apar în anul 1838, acestea fiind în limba franceză, printre ele se regăsesc “Marie”, “Serata”;
- În anul 1840, preia conducerea teatrului din Iași împreună cu omul politic Mihail Kogălniceanu și scriitorul Costache Negruzzi;
- Își începe cariera sa de dramaturg, operele sale fiind baza în evoluția dramaturgiei românești;
- În anul 1842 realizează o expediție în munții Moldovei, fapt ce i-a adus inspirația în primele poezii populare din ciclul “Doine”;
- În anul 1844, Vasile Alecsandri împreună cu Ion Ghica și Mihail Kogălniceanu înființează revista de cultură “Propășirea” unde sunt publicate versuri ce apar mai târziu în volumul “Doine și lăcrămioare”;
- În anul 1845 o întâlnește pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgostește, dar aceasta se stinge din viață destul de repede. Poezia “Steluța” îi este dedicată ei, iar mai târziu și colecția de poezii “Lăcrămioare”.
Anii de formare
- În anul 1853 pleacă într-o călătorie în sudul Franței unde își găseste inspirația pentru creația sa poetică;
- Se îndrăgostește de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fetiță – Maria și se căsătoresc în anul 1876, după 19 ani de relație;
- Din anul 1860, rămâne la Mircești până la finalul vieții, cu toate că acesta are misiuni diplomatice ce implică plecarea din țară pentru diferite perioade de timp;
- Vasile Alecsandri se stinge din viață după o lungă suferință cauzată de cancer hepatic și pulmonar, la 22 august 1890 și este înmormântat în curtea casei sale de la Mircești.
Curiozități despre cariera lui Vasile Alecsandri
- I se acordă în anul 1881 Premiul Academiei pentru Literatură;
- În anul 1884, imnul scris de Vasile Alecsandri s-a cântat prima dată în România cu ocazia încoronării regelui Carol I. Imnul regal face parte din lucrarea “Poema Română” al lui George Enescu, fiind considerat imnul oficial până în anul 1947;
- Vasile Alecsandri a fost unul dintre reprezentanții mișcării revoluționare din Moldova, participând la redactarea manifestului revoluționarilor moldoveni;
- Devine ministru al afacerilor externe la cererea domnitorului Alexandru Ioan Cuza;
- Este reprezentantul trimis în Anglia, Franța și regiunea Piemont a Italiei pentru a susține recunoașterea Unirii;
Activitatea literară a poetului Vasile Alecsandri
Debutul său de scriitor are loc în anul 1840 cu nuvela “Bucheți” în Revista “Dacia Literară”. Creația lui Vasile Alecsandri este una remarcabilă.
În decursul vieții, acesta a scris:
- nuvele, precum “Baltă Albă”(1855), “O plimbare în munți”(1844);
- drame “Ovidiu”(1890), “Despot Vodă”(1880);
- teatru “Chirița în provincie”(1855), “Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă” (1850);
- proze “Românii și poezia lor”;
- jurnale de călătorie “Iași în 1844” (1844);
- volume de poezii “Pasteluri”, “Doine și lăcrămioare” (1842-1852).
Datorită talentului autentic al scriitorului, creația lui Alecsandri dăinuie peste timp, satisfăcând necesitatea de armonie și puritate a sufletului omenesc.
Mai jos regăsim câteva poezii scrise de Vasile Alecsandri ce au impresionat prin naturalețe, simplitate și expresivitate.
Poezii de Vasile Alecsandri – Poezia „Gerul”
- Anul apariției: 1868
- Volum/Revista literară: Poezia face parte din volumul Pasteluri și a fost publicată în Convorbiri literare
- Tema poeziei: Tema naturii sub dominația iernii
- Ideea centrală a poeziei: Gerul este descris de către poet ca un miracol al iernii, ca o manifestare feerică ce domină întreaga natură.
Gerul
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.
Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fete de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.
Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scotând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin’, îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!
Poeme de Vasile Alecsandri – Poezia „La gura sobei”
- Anul apariției: 1868
- Volum/ Revista literară: Poezia aparține volumului Pasteluri și apărută în Revista Convorbiri literare
- Tema poeziei: Nașterea creației poetice
- Ideea centrală a poeziei: Prin intermediul descrierii artistice, sunt expuse trăirile interioare ale poetului , în poziția unui eu contemplator al acțiunilor derulate ce au ca efect: melancolia, curiozitatea și ironia.
La gura sobei
Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte
Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveştilor minuni.
Iată-o pasăre măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte care trec pe punţi de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripaţi
Care-ascund în mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.
Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lumea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai…
Nu departe stă Pepelea, tupilat în ilori de mai.
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă
E Ileana Cosânzeana!… în cosită floarea-i cântă.
Până-n ziuă stau pe gânduri şi la ea privesc uimit,
Că-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
Poezii de Vasile Alecsandri – Poezia „Oaspeții primăverii”
- Anul apariției: 1868
- Volum/ Revista literară: Poezia face parte din volumul intitulat Pasteluri și a fost publicată în Revista Convorbiri literare
- Tema poeziei: Renașterea naturii odată cu venirea primăverii
- Ideea centrală a poeziei: Se conturează o imagine din natură conturată de motive literare(soare, verdeață, cer, pământ) ce contribuie la armonizarea cadrului terestru cu cel cosmic.
Oaspeții primăverii
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.
Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!
Poeme de Vasile Alecsandri – Poezia „Lăcrimioare”
- Anul apariției: 1842 – 1852
- Volum de poezii/Revista literară: Face parte din volumul Doine și Lăcrimioare
- Tema poeziei : Istoria poetică a iubirii
- Ideea centrală a poeziei: Suprinde suferința interioară a poetului în urma pierderii ființei iubite, având credința că drumul spre ceruri este presărat cu flori „Voi sunteți lacrimi de îngeri/Pe pământ din cer picate„.
Poezii de Vasile Alecsandri – Poezia „Malul Siretului”
- Anul apariției: 1869
- Volum/ Revista literară: Poezia este inclusă în volumul intitulat Pasteluri și a fost publicată în Revista Convorbiri literare
- Tema poeziei: Veșnica regenerare a naturii
- Ideea centrală a poeziei: Imaginarul poetic transformă realitatea într-o perspectivă artistică specifică eului poetic, a cărei semnificare include reflectarea fragilă a lumii înconjurătoare prin intermediul sunetelor și culorilor.
Malul Siretului
Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică
Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se-ncovoie sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.
Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde
Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.
Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,
Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteoară,
Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,
Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.
Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale
Cu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald
Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.
Poeme de Vasile Alecsandri – Poezia „Adio”
- Anul apariției: 1849 (1853)
- Volum de poezii: “Doine și lăcrămioare”
- Tema poeziei: Omagiu adus ființei iubite
- Ideea centrală a poeziei: Este surprinsă durerea cumplită a poetului în urma trecerii ființei iubite în lumea celor nemuritori și omagirea acesteia.
Adio
De-aş trăi cât lumea-ntreagă,
Gândul meu la tine, dragă,
Vecinic, vecinic va zbura,
Ş-orice e mai sfânt în mine,
Dulce înger! pentru tine,
Pentru tine-1 voi păstra.
Cea mai blândă-a mea gândire,
Cea mai gingaşă simţire,
Cel mai falnic dor al meu
Ţie numai, numai ţie
Le închin pentru vecie
Ca la însuşi Dumnezeu!
………………………………….
Steaua vine, steaua piere!
Astfel dulcea-mi mângâiere
A pierit de pe pământ;
A pierit, s-a dus cu tine
În locaşul de lumine…
Şi eu plâng pe-al tău mormânt!
Singur, singur cu-a mea jale,
Rătăcit pe-a vieţii cale,
Ca un orb nenorocit,
Viaţa-mi scade, jalea-mi creşte,
Ş-al meu dor în veci s-opreşte
Pe mormântul tău iubit!
Adio! pe-aceste maluri
De-ale Bosforului valuri
Îngânate lin, uşor,
Te las, înger de iubire!
Cu a vieţii-mi fericire,
Cu-al meu suflet plin de dor!
Poezii de Vasile Alecsandri – Poezia „Miezul iernii”
- Anul apariției: 1869
- Volumul de poezii/Revista literară: Poezia a fost publicată în Convorbiri literare și face parte din colecția Pasteluri
- Tema poeziei: Ilustrarea naturii înghețate sub încleștarea gerului
- Ideea centrală a poeziei: Poetul prezintă o imagine a unei nopți de iarnă, în care se simte fascinat de armonia și strălucirea naturii, amorțită de gerul aprig,
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreţ, fantastic!… Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;
Dar ce văd?… în raza lunii o fantasmă se arată…
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
Poeme de Vasile Alecsandri – Poezia „Stelele”
- Anul apariției: 1842-1852 (1853)
- Volumul de poezii: Poezia aparține volumului “Doine și lăcrămioare”
- Tema poeziei: Elogiu adus ființei iubite
- Ideea centrală a poeziei: Este prezentată suferința sfâșietoare a poetului resemnat în urma neîmplinirii iubirii și trăirea propriei drame.
Poezii de Vasile Alecsandri – Poezia „Sfârșit de toamnă”
- Anul apariției: 1868
- Volum de poezii/Revista literară: Pastelul a fost publicat în revista Convorbiri literare și este inclus în ciclul Pasteluri
- Tema poeziei: conturarea imaginii apropierii iernii
- Ideea centrală a poeziei: Stările poetului sunt sugerate cu ajutorul peisajului: iarna este un anotimp pe care scriitorul nu l-a îndrăgit, iar venirea ei îi provoacă teamă și neliniște, stări generate de modalitatea în care este prezentat spectacolul naturii.
Sfârșit de toamnă
Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înșirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie acu-i tristă, veștejită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!
Vântul șuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc.
Poeme de Vasile Alecsandri – Poezia „Noaptea”
- Anul apariției: 1868
- Volum de poezii/Revista literară: Pastelul a apărut în revista Convorbiri literare și face parte din ciclul Pasteluri
- Tema poeziei: Meditație asupra trecerii iremediabile a timpului
- Ideea centrală a poeziei: Creația ilustrează un cadru al nopții marcat de fiorul melancoliei și al nostalgiei.
Noaptea
Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc tainic străluceşte
Ca un ochi roş de balaur care-adoarme şi clipeşte.
Sunt păstori în şezătoare sau vro ceată de voinici?
E vro tabără de care sau un rond de tricolici?
Către munţi prin întuneric un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,
Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau
Şi la lupte sângeroase pe români îi deşteptau.
Acum însă viaţa-i lină; ţara doarme-n nepăsare!
Când şi când, un câine latră la o umbră ce-i apare,
Şi-ntr-o baltă mii de broaşte în lung hor orăcăiesc,
Holbând ochii cu ţintire la luceafărul ceresc!
