Fenomenul „copii care nasc copii“. O mamă de 15 ani spune că nu ştia nimic despre metodele contraceptive

La nivelul judeţului Iaşi, numărul mamelor minore este în creştere constantă din anul 2009, în 2017 fiind înregistrate peste 200 de naşteri. Dr. Bogdan Doroftei, director medical la Spitalul Clinic de Obstretică şi Ginecologie „Cuza Vodă” din Iaşi, spune că acesta este rezultatul sărăciei, al lipsei educaţiei pentru sănătate, un alt motiv fiind fenomenul migraţiei care face ca tot mai multe adolescente să rămână în îngrijirea rudelor. 

În perioada 2011-2017, la maternitatea din Iaşi au născut 1.370 de mame minore: 202 cu vârsta egală sau mai mică cu 15 ani, iar celelalte 1.168 au vârste cuprinse între 16 şi 17 ani. 

Referindu-se la impactul pe care îl are o sarcină asupra unei mame minore, medicul Bogdan Doroftei a enumerat un impact medical, unul psihologic şi altul socio-economic. 

„De cele mai multe ori, la aceste mame sarcina se însoţeşte de complicaţii obstreticale. Naşterea este mai laborioasă. Se impune de multe ori operaţia de cezariană. Trebuie să menţionăm şi faptul că pentru toate mamele minore naşterea presupune riscuri foarte mari. Ele nu sunt pregătite să ducă un travaliu, nu sunt pregătite fiziologic să facă asta”, a adăugat dr. Bogdan Doroftei.

Aceste complicaţii pot schimba complet viaţa unei tinere mame. La Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi cazul cel mai grav a fost cel al unei fete de 15 ani care a născut şi, din păcate, uterul nu a reacţionat la manevrele de a produce contracţia. Aşadar, pentru a o salva, medicii au apelat la histerectomie – scoaterea uterului.

Avădănei Ana-Maria, una dintre mamele minore care au născut la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi, şi-a luat viaţa în propriile mâini încă de când era mică, fiind părăsită de mama ei de când avea 3 ani. A fost crescută de tată în casa natală din comuna Tătăruşi, alături de cei cinci fraţi ai ei. Acum este încrezătoare în ceea ce-i va rezerva viitorul. A terminat doar opt clase şi crede că va avea o viaţă fericită alături de viitorul ei soţ, tatăl fetiţei ei, un bărbat în vârstă de 24 de ani.  Plănuiesc să se căsătorească şi să se mute în casa băiatului.

„O să stăm la prietenul meu acasă. I-a lăsat mama lui o casă. Are două şi una va fi a noastră. Am văzut că nu mi-au venit problemele şi mi-am dat seama că am rămas însărcinată. Aveam patru luni de sarcină când mi-am dat seama. Am născut prin cezariană, altfel nu s-a putut. Nu am avut complicaţii”, ne-a spus mama minoră. 

Întrebată dacă a vorbit cu cineva înainte de sarcină despre metodele contraceptive, tânăra spune că nu a ştiut de existenţa acestor posibilităţi. Nu a învăţat nici la şcoală, şi nici nu a discutat cu cineva din familie. Spune că singura persoană care i-a explicat câteva lucruri ce ţin de viaţa sexuală este mama viitorului ei soţ, dar asta s-a întâmplat prea târziu, abia după ce a rămas însărcinată.  „Nu am învăţat la şcoală, nu am avut cu cine să vorbesc din familie. Acum ştiu, dar ştiu de la mama iubitului meu. Mi-a explicat după ce am rămas însărcinată.”

Cazul Avădănei Ana-Maria nu este singular. Se pare că ar fi vorba despre un fenomen specific tinerelor din mediul rural, mai ales celor care provin din familii sărace. „Principala cauză pentru care aceste fetiţe ajung în situaţia de a naşte la vârste atât de fragede este lipsta educaţiei. Pe de altă parte, unele dintre ele provin din familii cu părinţi plecaţi din ţară sau din familii nu neapărat dezorganizate, dar aglomerate. De exemplu, sunt familii în care trăiesc câte opt persoane în doar două camere. În situaţiile de acest gen, singura soluţie ca să îşi găsească un drum în viaţă este asta. Se gândesc că asta este o soluţie de salvare: rămâne gravidă, se duce cu băiatul cu care are copilul şi îşi întemeiază o familie. Practic, în sensul ăsta, îşi găsesc sensul în viaţă”, a declarat dr. Bogdan Doroftei. 

Deşi sunt speriate la începutul sarcinii, tinerele mame se ataşează foarte repede şi foarte tare de făt. Foarte puţine sunt cazurile în care o mamă minoră îşi abandonează copilul. „Un amănunt foarte important este faptul că niciuna dintre ele nu doreşte să îşi abandoneze copilul în maternitate. De asta consider că ele privesc asta ca fiind o soluţie de viitor. Nu încearcă să-şi găsească drumul în viaţă evoluând cum ştim noi. Adică ele nu se gândesc să meargă la şcoală, să dea Bacalaureatul şi să meargă la facultate. Din perspectiva lor de abordare a vieţii, să facă un copil şi să aibă o familie e soluţia cea mai simplă de a ieşi din situaţia în care se află.”