Vă propunem o colecție cu cele mai îndrăgite poezii scrise de Elena Farago, cunoscută pentru contribuția remarcabilă în ceea ce privește literatura română pentru copii. Poeta s-a remarcat prin sensibilitate și structură, orientându-se spre curentul simbolism.
Poeta română a creat poezii pentru copii, primind laude și aprecieri din partea Academiei Române pentru mai multe opere ale sale.
Gândirea profundă, inspirația bogată și stăpânirea unui limbaj armonios sunt calități prin care poeta se remarcă fiind recunoscută ca o mare poetă a perioadei sale.
Cele mai citite articole
Cele mai cunoscute creații ale poetei Elena Farago sunt “Cățelușul șchiop”, “Motanul pedepsit”, “Cloșca” și “Gândăcelul”.
Scurtă biografie – Elena Farago (n.1878 – d.1954)
- Elena Farago (născută Paximade) s-a născut în anul 1878 la Bârlad, fiind al doilea copil al lui Francisc și Anastasia Paximade;
- Urmează școala primară și două clase gimnaziale în orașul natal, la pensioanele Varlaam și Drouhet;
- În anul 1890, rămâne orfană de mamă, fiind nevoită să renunțe la școală și să se ocupe de frații și surorile ei mai mici;
- În anul 1895, se stinge din viață și tatăl Elenei, cei mici fiind trimiși la rude;
- Aceasta ajunge la București, la locuința fratelui mai mare-Ernest;
- În anul 1896, se angajează ca menajeră în casa ziaristului Gheorghe Panu, ulterior ca guvernantă în casa scriitorului Ion Luca Caragiale;
- Timp de 2 ani, tânăra Elena este guveranta copiilor lui Caragiale și face cunoștință cu literatura;
- În anul 1898 se căsătorește cu Francis Farago și debutează cu un reportaj despre Slănic Prahova sub pseudonimul Fatma;
- Prima poezie intitulată „Gândul tradițiilor” este publicată în ziarul „România muncitoare” în anul 1902;
- În anul 1906, la sfatul prietenului ei Nicolae Iorga apare și primul ei volum de poezii “Versuri”;
- Publică volumele “Șoapte din umbră”și “Traduceri libere” în anul 1908;
- În anul 1913, se naște fiica Elenei Cocuța, aceasta având deja un fiu adoptat-Mihnea;
- În anul 1921 devine directorul Fundației “Alexandru și Aristia Aman” din Craiova pentru următorii 30 de ani;
- În anul 1922, împreună cu alți scriitori înființează în Craiova, revista literară „Năzuință”;
- Între anii 1943 – 1946 este la conducerea revistei pentru copii intitulată “Prietenul Copiilor”;
- Se stinge din viață în anul 1954, după o grea suferință și este înmormântată în Craiova, la cimitirul Ungureni.
Curiozități din viața Elenei Farago
- Elena Farago s-a născut într-o familie cu rădăcini grecești;
- Din anii copilăriei, tânăra Elena are amintiri frumoase ca plimbatul cu trăsura, familia având pe atunci, cei mai frumoși cai din Bârlad;
- După moartea tatălui său, tânara Elena sosește în Brăila, unde participă la diverse jocuri de oină și curse de ciclismm reușind să uimească pe concetățeni;
- În anul 1907 se stabilește împreună cu soțul la Craiova, unde întâmpină greutăți din cauza afilieri la mișcarea țărănească;
- Este arestată de jandarmi și eliberată la intervenția lui Nicolae Iorga;
- În următorii ani se concentrează pe activitatea literară și primește numeroase aprecieri din partea Academiei Române, dar se îngrijește și de biblioteca din localitate;
- În anul 1931, sub conducerea regelui, ministrul Nicolae Iorga îi oferă poetei medalia “Bene Meriti” ca o apreciere a meritelor și a contribuțiilor din domeniul culturii;
- Din cauza unei boli ce o măcina atât fizic cât și mental, Elena ajunge imobilizată la pat, dar continuă să scrie poezii până la finalul vieții.
Activitatea literară a poetei Elena Farago
Elena Farago se numără printre cei mai preferați poeți ai generațiilor de copii și părinți. Pe când avea doar 25 de ani, poeta publică prima poezie cu numele ei adevărat și colaborează cu mai multe reviste literare, printre care “Semănătorul”, “Convorbiri literare”, “Ramuri” și “Năzuința”.
Printre cele mai reprezentative volume de poezii ale Elenei Farago, amintim:
- „Versuri” – apărut în anul 1906;
- „Șoapte din umbră” – publicat în anul 1908;
- „Din taina vechilor răspântii” – apărut în anul 1913;
- „Traduceri libere” – apărut în anul 1908;
- „Șoaptele amurgului” – publicat în anul 1920;
- „Poezii alese” – apărut în anul 1924;
- „Pentru copii” – volum pentru copii publicat în anul 1913;
- „Din traista lui Moș Crăciun” – volum pentru copii apărut în anul 1920;
- „Bibocica” – volum pentru copii publicat în anul 1921;
- „4 gâze năzdrăvane” – volum pentru copii apărut în anul 1944;
- „Cățelușul schiop” – Editura Ion Creangă, publicat în anul 1989;
Mai jos, regăsim cele mai frumoase poezii scrise de Elena Farago ce s-au remarcat prin sensibilitate, gingășie și dragoste pentru copii.
Poezii scrise de Elena Farago – Poezia „Cățelușul Șchiop”
- Anul apariției: 1989
- Volumul de poezii/Editură: Poezia este publicată în Editura Ion Creangă
- Tema poeziei: Grija și iubirea pentru animale
- Ideea centrală a poeziei: Îndemnul pentru grija față de micile animale ce trebuie protejate.
Cățelușul șchiop
Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: țop, țop,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama „cuciu șchiop”.
Frații mei ceilalți se joacă
Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop și cad mereu!
Și stau singur toată ziua
Și plâng mult când mă gândesc
Că tot șchiop voi fi de-acuma
Și tot trist am să trăiesc.
Și când mă gândesc ce bine
M-aș juca și eu acum,
Și-aș lătra și eu din poartă
La copiii de pe drum!…
Cât sunt de frumoși copiii
Cei cuminți, și cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânșii,
Să mă joc si să-i ascult!
Dar copiii răi la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a șchiopat pe mine,
Și nu-i pot iubi defel…
M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Și-am zăcut, și-am plâns atâta,
De credeam că am să mor…
Acum vine și-mi dă zahăr
Și ar vrea să-mi fie bun,
Și-aș putea să-l mușc odată
De picior, să mă razbun,
Dar îl las așa, să vada
Răul, că un biet cățel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.
Poeme scrise de Elena Farago – Poezia „Gândăcelul”
- Anul apariției: 1920
- Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul de poezii intitulat „Din traista lui Moș Crăciun”
- Tema poeziei: Ocrotirea micilor viețuitoare
- Ideea centrală a poeziei: Îndemnul pentru protejarea animalelor și consecințele unui joc nevinovat ce conduce la rănirea micilor viețuitoare.
Gândăcelul
– De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu știi oare
Că-s mic și eu și că mă doare
De ce mă strângi așa de rău?
Copil ca tine sunt si eu,
Și-mi place să mă joc și mie,
Și milă trebuie să-ți fie
De spaima și de plânsul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Că am și eu părinți ca tine,
Și-ar plânge mama după mine,
Și-ar plânge bietele surori,
Și-ar plânge tata mult de tot
Căci am trăit abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Și lasa-mă, că nu mai pot!…
Așa plângea un gândăcel
In pumnul ce-l strângea să-l rupă
Și l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!
A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a cazut în țarna frânt
Și-ntepenit pentru vecie!…
Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum și zi-le
Parinților isprava ta.
Și zi-le că de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunătate,
În cale-ți, orice vietate,
Oricât de far-de-nsemnătate
Și-oricât de mică ar fi ea!
Poezii scrise de Elena Farago – Poezia „Fluturii”
- Anul apariției: 1913
- Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul de poezii „Pentru copii„
- Tema poeziei: Dragostea pentru micile vietăți
- Ideea centrală a poeziei: Iubirea și bunătatea pentru micile vietăți ilustrată în joaca nevinovată a copilului.
Poeme scrise de Elena Farago – Poezia „Tanu”
- Anul apariției: 1920
- Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul „Din traista lui Moș Crăciun”
- Tema poeziei: Iubirea față de micile animale
- Ideea centrală a poeziei: Grija pentru cei din jur, bunătatea și înțelegerea sunt sugerate prin discuția inocentă ce este redată în poezie.
Tanu
Tanu i-un motan cuminte,
Şi-i atâta de curat,
C-are voie să se culce
Chiar cu pernele din pat.
Ilenuţa îl iubeşte
Şi se joacă mult cu el,
Astăzi însă-i supărată,
Nu l-a mângâiat defel!
„Miau!” o-mbie din fereastră,
Dar fetiţa stă pe loc:
– Taci, măi Tanule, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc!
– Ce-ai păţit?
– Nimic, dar mama
Aşa aspru m-a certat!
– I-ai greşit ceva?
– De unde!?
Pentru că nu m-am spălat!
– Ştii, fetiţa mea cuminte,
Iartă-mă că-ţi spun, dar eu,
Pentru asta, te-aş şi bate
Dac-ai fi copilul meu!
Poezii scrise de Elena Farago – Poezia „Hai nani, nani”
- Anul apariției: 1913
- Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul „Pentru copii„
- Tema poeziei: Dragostea nemărginită pentru copii
- Ideea centrală a poeziei: Dragostea nemărginită și grija pentru copii sunt calitățile ce se desprind din această emoționantă poezie.
Hai nani, nani
Hai nani, nani,
Lumina mamii…
Să-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, să-ti cânt…
Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte, –
Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Și plânge-așa cum plânge cumplitul ast de vânt…
Hai nani, nani…
Să-ti cânt, lumina mamii, și iar incep și iar
Cuvintele-și pierd șirul, – că vezi, în astă seara
I-atat de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar…
Dar tu aștepți un cântec – că tu ce știi de vânt!
Și ce să știi ce spune-n amarnica-i poveste?…
O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste…
…Să-ti cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ti cânt…
Hai nani, nani,
Lumina mamii…
…Și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ți spun alt-dată în cantecele mele,
Și feti-frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele
Și-au amuțit povestea de parcă nu mai sunt…
Hai nani, nani…
Adormi în caldu-ti leagăn, lumina mea, și taci –
Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare,
Ca să-ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care
Se sting de frig și foame copiii cei săraci…
Poeme scrise de Elena Farago – Poezia „Din scrisoarea unei bătrâne”
- Anul apariției: 1913
- Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul intitulat „Din taina vechilor răspântii”
- Tema poeziei: Reflexie asupra existenței
- Ideea centrală a poeziei: Reflexie asupra trecerii ireversibile a timpului
Din scrisoarea unei bătrâne
O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii,
Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii,
Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum.
E vitregă ţărâna şi sfatul ei avan,
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieţii, la toţi, şi dor şi jale
Şi drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,
În care-s însemnate, cu ape şi poteci,
Şi dragostea şi ura şi mila şi păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Şi mutul semn al crucii din liniştea de veci.
O, sunt, de bună seamă, şi lacrimi în noroi,
Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieţii,
Şi jalea şi amarul vor fi de veci drumeţii
Cei nelipsiţi, din calea oricărui dintre noi.
De-aceea vezi tu uită cât poţi cu ochi senini,
Că-i mare mângâierea în biata cale-a vieţii
Să poţi vedea şi-n pâcla şi-n roua dimineţii,
Un rost, în faţa cărui nu poţi să nu te-nchini.
Poezii scrise de Elena Farago – Poezia „Vine, vine iarăși iarna”
- Anul apariției: 1913
- Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul „Pentru copii„
- Tema poeziei: Sosirea anotimpului iarna
- Ideea centrală a poeziei: Este ilustrată bucuria venirii iernii cu alaiul ei magic.
Poeme scrise de Elena Farago – Poezia „Dacă-mi aplec smerit genunchii”
- Anul apariției: 1913
- Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul intitulat „Din taina vechilor răspântii”
- Tema poeziei: Rugăminte către Dumnezeu
Dăcă-mi aplec smerit genunchii
Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Şi mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun…
Şi nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine ştie cât…
Mi-ar fi destul să-l vad că-mi creste
Nici prea frumos, nici prea urât;
Şi nu l-aş vrea nici prea cuminte,
Şi nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râda de ce-i spun.
Şi mai ales, aş vrea să simtă
În orice pas din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu…
Poezii scrise de Elena Farago – Poezia „Și iar mi-i sufletul la tine”
- Anul apariției: 1920
- Volumul de poezii: Poezia face parte din volumul intitulat „Șoaptele amurgului”
- Tema poeziei: Rememorare a amintirilor de odinioară
- Ideea centrală a poeziei: Rememorare a vieții de odinioară și exprimarea regretului
Și iar mi-i sufletul la tine
Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot…
Aşa!… dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă…
Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îşi cer…
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură…
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer…
Poeme scrise de Elena Farago – Poezia “Noiembrie”
- Anul apariției: 1926
- Volumul de poezii: Poezia este inclusă în volumul “Nu mi-am plecat genunchii”
- Tema poeziei: Reflexia asupra sensului existențial
- Ideea centrală a poeziei: Ilustrarea unui peisaj de toamnă ce corespunde stării interioare a poetei.
Noiembrie
În lâncedul soare de-amiază, grădina
Își zvânta din brazde noroiul, și cum
Nu-i nimeni să-i cate răcoarea acum,
Dar zborul de cioare îi cată hodină.
În mâlul ce scade vâscos, fumegând,
Mai luptă cu moartea o iarbă, o floare,
Cu frunze cernite-n sinistră coloare
A negrului muced — ce-ți intră în gând
Mai muced, mai negru decât e în fire.
Sus ciorile negre, jos mucedele flori !
O, unde ești, creangă de-april, să-mi improri
Ferestrele vieții cu verdea-ți lucire
Și unde ești, iarbă cu fragedul fir,
În gânduri să-mi intri cu haina ta nouă,
Și proaspăt scăldată în bobul de rouă,
Ce-n suflet răsfrânge lumini de safir.
