Poezia Riga Crypto și lapona Enigel este inclusă în ciclul Uvedenrode și face parte din volumul de poezii „Joc Secund” scris de Ion Barbu. Privită de poet ca o baladă, poezia reprezintă o alegorie simbolică, fiind abordată problema cunoașterii.
Opera poate fi considerată un cântec de nuntă bătrânesc, dar reprezintă o poveste de dragoste în care personajele fac parte din lumi diferite, iar întâlnirea având loc în plan oniric (în vis).
Poetul însuși își numește creația ca “un Luceafăr întors”. Discursul poemului apare ca în Luceafărul eminescian, încărcat de motive dramatice associate cu cele lirice, conturând o poveste neobișnuită cu aer de cântec medieval, relatat de un menestrel (cântăreț de la curțile aristocratice din Evul Mediu).
Poezia Riga Crypto și lapona Enigel este o capodoperă a poetului Ion Barbu ce se remarcă atât prin profunzimea conceptelor abordate cât și prin perfecțiunea formei.
Ion Barbu – Personalitate literară a Modernismului Românesc
Creațiile lui Ion Barbu sunt de o complexitate remarcabilă, acesta fiind unul dintre reprezentanții importanți ai modernismului liric românesc.
Talentul său de matematician se regăsește și în creațiile lirice, poetul fiind un adept al poeziei pure. Ion Barbu privea poezia ca pe “geometrie sfântă”, din acest motiv, operele sale sunt sugestive din acest punct de vedere.
În lucrările lui Ion Barbu se disting trei etape ale creației, fiind în corespondență cu 3 cicluri poetice:
- Prima etapă de creație – Ciclul Parnasian (1919 – 1920);
- A doua etapă de creație – Baladică și orientală (1920 – 1924);
- A treia etapă de creație – Ciclul Ermetic (1925 – 1926).
Ciclul Parnasian (1919 – 1920)
Acest ciclu include poezii în care este pus accentul pe perfecțiunea formală cu influențe filozofice. Din ciclul parnasian fac parte poeziile: „Copacul„, „Pytagora„, „Banchizele„, „Râul„, „Panteism„.
Aceste poezii au o serie de caracteristici definitorii:
- Poezia este una picturală și rece
- Eul liric nu este implicat;
- Există o preferință pentru metaforele simbol;
- Sunt abordate teme generale;
- Există o disciplinare a mesajului poetic;
- Sunt utilizate motive istorice, legendare sau chiar arheologice;
- Au semnificații morale.
Ciclul Baladic și Oriental (1920 – 1924)
Poemele sunt de inspirație balcanică, în care poetul se orientează spre epic, narativ și pitoresc. Poeziile descriu o lume pitorească cu influențe folclorice. Din această etapă sunt incluse poeziile: „Riga Crypto” și „lapona Enigel„, „După melci„, „Domnișoara Hus„, „Isarlîk”.
Trăsăturile definitorii ale acestor poezii sunt următoarele:
- Sunt orientate spre viața naturii;
- Sunt îmbinate termeni populari cu cele moderne (inovație politică);
- Este utilizată sugestia picturală;
- Sunt folosite motivele folclorice.
Ciclu Ermetic (1925 – 1926)
Poeziile au la bază numeroase simboluri legate de miturile fundamentale. Încifrarea semnificațiilor este reprezentativă pentru ultima etapă a creației lui Ion Barbu. Poeziile incluse în acest ciclu sunt: „Oul dogmatic”, „Din ceas dedus”, „Ritmuri pentru nunțile necesare„.
Caracteristicile definitorii ale acestor poeme sunt:
- Concepte și termeni matematici se regăsesc în textele lirice;
- Simboluri și motive: jocul, șarpele, cercul, roata, triunghiul, grupul – ascund idei legate de condiția umană;
- Elemente de „ars poetica” sunt utilizate ca suport al poeziei;
- Tehnica contrapunctului este des întâlnită în textul liric prin intermediul alegoriei.
Poezia „Riga Crypto și Lapona Enigel” – Particularitățile textului poetic
- Poezie scrisă de: Ion Barbu
- Curent literar: Modernism -Ermetism
- Anul apariției poeziei: 1930
- Volumul de poezii: Poemul este o componentă a ciclului de poezii “Uvedenrode” apărut în volumul „Joc secund”
- Tema poeziei: Povestea fantastică a unei iubiri imposibile în care îndrăgostiții fac parte din lumi diferite. Este o dramă a cunoașterii în care iubirea nu se poate împlini.
Riga Crypto si Lapona Enigel
Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,
Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă!
– Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.
– Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.
*
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,
La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.
Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:
– Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.
– Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.
-Te-aş culege, rigă blând…
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. – Aşteaptă de te coace.
-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.
– Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,
…………………………………
La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă…
Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.
– Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă…
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.
Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;
Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,
Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:
Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.
Curentul literar – Modernismul
Creația lui Ion Barbu este scrisă în perioada interbelică, perioadă în care se manifestau puternic două curente literare: tradiționalismul și modernismul. În contextul acestor direcții literare, poetul Ion Barbu reușește asocierea între geometrie și poezie.
Poezia se încadrează în ermetismul literar și pune în evidență planul rațional al condiției umane, acoperind planul sentimental.
Opera Riga Crypto și lapona Enigel este considerată poezie modernistă deoarece este rezultatul unei lucrări între două direcții total opuse. De asemenea, este o poezie modernistă prin nerespectarea convențiilor ale speciilor literare și se folosește povestirea în cadru, sub formă lirică.
Întregul text poetic se remarcă prin limbajul încifrat și ambiguu, fiind prezentată ideea despre cunoaștere.
Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” – Semnificația titlului
Titlul baladei reia modelul tradițional al cuplurilor din literatura universală (exemplu. cuplul Romeo – Julieta).
Modernismul barbian este pronunțat chiar în titlu, prin imaginea partenerilor de cuplu: Riga Crypto este simbolul regelui cu o afectivitate închisă.
Cele mai citite articole
Înfățisarea de ciupercă îi oferă sensibilitatea și dramatismul necesar, aceasta neavând acces la cunoaștere. Enigel reprezintă numele ființei umane ce dorește să își depășească condiția.
Titlul arată calea către o poveste de iubire ce nu se poate împlini, din cauza incompatibilităților dintre îndrăgostiți. Reprezentantul lumii vegetale ce deține un statul regal, Riga Crypto dorește să își depășească condiția de ființă inferioară. Lapona Enigel își dorește depășirea condiției prin cunoașterea absolută.
Fiecare deține un statut în propriul univers, dar împlinirea iubirii nu se poate realiza din cauza dorințelor personale.
Poezia „Riga Crypto și lapona Enigel” – Tema operei
Tema operei evidențiază o dragoste imposibilă, în care ființele fac parte din lumi total diferite.
Imaginarul poetic transformă realitatea într-o perspectivă fantastică, în care se regăsesc 2 idei fundamentale:
Cunoașterea sugerată prin aspirația superioară a Laponei de a atinge perfecțiunea absolută.
- Drama cunoașterii;
- Neîmplinirea poveștii de iubire.
Povestea fascinantă este asemănătoare cu cea din poemul Luceafărul a lui Eminescu, doar că în cazul de față ea reprezintă ființa superioară și el este cel inferior. Din acest motiv, criticii literari au considerat această baladă ca un „Luceafăr întors”.
Întregul text poetic se concentrează asupra opoziției dintre spirit și materie. Materia sensibilă, Crypto ce aspiră la ființa superioară și Enigel ce se află în orizontul spiritului, refuzând negarea cunoașterii.
Compoziția și structura textului poetic
Poezia este alcătuită din 27 de strofe, multe dintre ele fiind catrene, fiind structurată în două părți, fiecare reprezentând câte o nuntă.
Textul liric este descris cu ajutorul unor elemente specifice poveștilor și al miturilor ( inițierea, încercările, probele). Ca în orice altă alegorie, firul epic este calea prin care se evocă tema cunoașterii și dorințele nejustificate, într-o proiecție lirică. Este utilizată povestirea în ramă, specifică genului epic.
Poemul se deschide și se închide cu expunerea celor două nunți, cea din lumea plantelor și cea umană. Nunta este simbolul cunoașterii absolute prin dragoste.
Riga este constrâns în propria lume și refuză să înflorească, fapt ce sugerează efortul de a sustrage timpul. În partea a doua este adus în prim plan personajul feminin ce se află într-un proces de transhumanță, ceea ce implică un drum inițiatic.
Un element principal al imaginarului poetic îl reprezintă visul, fiind puntea dintre cele două lumi. Întâlnirea dintre cei doi are loc în vis, implicând și o perspectivă asupra viitorului. Povestea închipuită este visul lui Enigel.
Această întâlnire este o lecție de viață pentru amândoi. Pentru Enigel, mutarea într-o altă lume ar determina o plafonare (idee pe care o va conștientiza), iar pentru Riga, mutarea reprezintă moarte, lucru ce nu îl va conștientiza și va fi pedepsit.
Fragilul Crypto este simbol definitoriu pentru viziunea poetică barbiană. Simpla făptură inferioară în raport cu omul este superioară în absolut deoarece are însușirile eternității. Materia ce se opune condiției ei devine un simbol al vieții vegetative, aflat pe prima treaptă a naturii, mai aproape de esența Creației.
Expresivitatea textului poetic
Sugestia este marcată de influențe moderne realizate prin inversiuni sintactice – “rogu-te”, “răi ghioci”, “Enigel, Enigel”, epitete metaforice “lapona mică, liniște”, “menestrel trist”, “inimă ascunsă”, ca principale moduri de descriere ce ilustrează imaginea măști lirice.
Simbolurile oferă poeziei modernitate cu influențe filozofice ce fac trimitire la limbajul folcloric. Sunt folosite expresii populare ca “bârfeau”, “puiacă”, “iacă”.
Expresivitatea textului poetic se remarcă prin opoziția prezent/trecut al verbelor la persoana a III-a, ce evidențiază lipsa eului liric: “poposi”, “trăia”, “împărățea”, “vorbi”, “plesnește”, “nu e”.
Prozodia este modernă prin măsura variabilă a versurilor și a strofilor inegale.
Concluzii
- Fiind subintitulată baladă, creația lui Barbu este un poem de cunoaștere cu simboluri alegorice.
- Poezia Riga Crypto și lapona Enigel este una dintre cele mai reprezentative creații ce aparțin modernismului românesc, în care imaginația poetului aduce în prim plan particularul la universal.
- La fel ca în poemul Luceafărul de Mihai Eminescu, personajele sunt alegorice și devin simboluri pentru stările din trecut ale poetului.
- Textul este unul liric, deși există un fir epic și un dialog între cele două voci lirice existente în antiteză.
- Din dorința de a atinge absolutul, abandonarea paradisului inexistenței are consecințe tragice.
- Întreaga poezie se concentrează asupra temei cunoașterii absolute și a neîmplinirii dragostei.
- Motivele poetice regăsite în poezie sunt: visul, transhumanța, „sufletul fântână”, cercul și soarele.
- La nivel compozițional regăsim povestea în ramă, subliniată de ipostazele celor două nunți.
- Cele două personaje, Crypto și Enigel sunt antagonice având semnificații simbolice, unica asemănare fiind statutul superior pe care îl au în propria lume.
- Finalul este tragic deoarece Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare prin încercarea de a-și depăși limita inferioară, fiind pedepsită cu nebunia.
- Într-o viziune modernă, Ion Barbu prezintă latura nemiloasă a dragostei ce are ca obiectiv depășirea condiției.
