Poezia Plumb este poemul ce deschide primul volum de poezii al lui George Bacovia, publicat în anul 1916. Este considerată o artă poetică simbolistă în care este abordată condiția poetului într-un mediu ostil și rece.
Opera se remarcă în lirica românească prin:
- Muzicalitatea versurilor;
- Expresivitatea cuvintelor;
- Elemente simbolice.
Lumea conturată de George Bacovia este una artificială și fără speranță. Poetul își conturează stilul de a crea din singurătate și suferință, compunând versuri de o profundă frumusețe, ieșită din comun.
Fiind un poem programatic, textul liric conține motive și simboluri specifice creației bacoviene. Poemul surprinde cititorul prin crearea unor emoții de pură tristețe și singurătate, specifice universului lui Bacovia.
George Bacovia (1881 – 1957) – Poet simbolist al liricii românești
George Bacovia este un scriitor român, ce s-a dedicat poeziei având în spate școala simbolismului francez. Este creatorul unor versuri și proză ce au la bază influența modernă franceză.
Fiind un poet vizionar, lirica lui este încărcată de sensibilitate și conduce la stări de o profundă tristețe și o decădere a psihicului până la o auto-distrugere.
Creația lui Bacovia este de o sinceritate debordantă și reprezintă un semnal de alarmă pentru lumea nesigură din care acesta face parte.
Culorile bacoviene ajung să fie strigăte ale sufletului și ale trăirii interioare. Trăirea existențială a suferinței, sentimentul de izolare și pustietate devin elemente expresioniste create în baza corespondențelor cu sentimentele trăite.
Culorile beneficiază de asociere în planul sentimentelor, mai exact:
- Gri – monotonie;
- Alb, Negru – moarte, melancolie;
- Albastru, Verde – nevroză;
- Roșul – moartea, sugerată de sângele ce pătează albul zăpezii;
- Violetul – halucinație .
Poezia Plumb – Particularitățile textului poetic
- Poezie scrisă de: George Bacovia
- Curentul literar: Simbolismul
- Anul apariției poeziei: 1916
- Volumul de poezii: Poemul deschide volumul cu același titlu “Plumb”
- Tema poeziei: Viziunea poetului despre lumea incapabilă de a cunoaște și de a transmite valorile și condiția existențială a omului în această lume meschină.
Plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt –
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig –
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.
Curentul literar – Simbolismul
Simbolismul reprezintă o mișcare literară ce a luat ființă în Franța ca răspuns împotriva romantismului și a parnasianismului și pune în evidență ideea de poezie modernă. Simboliștii sunt de părere că fiecărui lucru îi este asociat un sentiment sau emoție ce poate fi descrisă prin intermediul simbolurilor.
Unul dintre teoreticienii acestui curent este Jean Moreas, care prezintă în manifestul literar “Le symbolisme” ideea că poezia trebuie să inspire și nu doar să descrie.
Temele și motivele simboliste concentrează atitudini poetice despre:
- condiția poetului deprimat;
- lumea citadină sufocantă;
- moartea privită ca o alterare și o descompunere a lumii;
- natura degradantă;
- izolarea.
În creația bacoviană se întâlnesc ca motive simboliste:
- apa;
- ploaia;
- plânsul;
- somnul;
- frigul;
- umezeala;
- răceala.
Un element specific poeziei simboliste îl reprezintă muzicalitatea, surprinsă prin repetiții, enumerații sau chiar refrene. Versificația liberă este una din inovațiile poeziei simboliste din prisma prozodiei.
Poezia Plumb – Tema poeziei
Tema poemului este simbolistă și prezintă condiția poetului într-o societate degradantă, superficială, în care valoarea artei este neimportantă. Imaginea este conturată prin simboluri care induc emoții și stări interioare triste care conduc la depresie.
Ideea centrală exprimă starea de tristețe, solitudine și o degradare psihică, în care poetul se simte chinuit spiritual în această societate.
Este sugerată moartea prin cuvântul “plumb”, fiind un cuvânt repetat de șase ori în poezie. Acest cuvânt este utilizat obsesiv și induce izolarea. Această idee este evidențiată de sintagma “stăm singuri”.
În textul liric regăsim motivul central – moartea, fiind exprimat de:
- “sicriu”;
- “mort”;
- “somn”;
- “cavou”;
- “coroane”;
- “era vânt”.
Regăsim și alte motive, cum ar fi tristețea și singurătatea, care contribuie la conturarea ideii centrale ale poeziei, și anume drumul inevitabil spre moarte.
Poezia Plumb – Semnificația titlului
Cele mai citite articole
Titlul poemului este “plumb”, fiind un cuvânt încărcat de semnificații:
- Plumbul sugerează greutate – ceea ce conduce la ideea de apăsare sufletească, angoasă;
- Culoarea plumbului (gri) – semnifică monotonie a existenței spirituale, induse și de consoanele “p”, “l”, “m”, “b” și semnifică o cădere în abis;
- Plumbul are o capacitate de oxidare ridicată – ce exprimă ideea că după o satisfacție vine și o supărare.
Fiind un cuvânt repetat de multe ori în textul liric, se subliniază într-un mod obsesiv starea de apăsare a eului liric în ceea ce privește încercările de a transcede.
Titlul oferă o muzicalitate surdă conferită de cuvânt, deoarece acesta este format dintr-o vocală și 4 consoane. Acest lucru conduce la conceptul de izolare definitivă a spiritului existențial, concept ce induce:
- Groază;
- Demoralizare;
- Suferință.
Poezia Plumb – Structura și compoziția textului liric
Poemul este construit în două strofe, în care se încadrează două planuri:
- I strofă ilustrează imaginea unei realități exterioare deprimante;
- II strofă redă planul spiritual, în care se concentrează pe starea interioară depresivă a eului liric.
În plan exterior, poetul este dezamăgit de societatea în care trăiește și se izolează, iar în plan spiritual nu există un mod de salvare a eului poetic.
Strofa I
Strofa I sugerează într-o manieră simbolică starea apăsătoare a eului liric, trăind într-o lume sufocantă. De asemenea, strofa poate simboliza destinul poetului sau propriul suflet sau viață.
Aceste spații interioare sunt evidențiate în poezie de simbolurile “sicriele de plumb”, “cavou”, “coroanele de plumb” și conduc spre inevitabila moarte “Dormeau adânc sicriele de plumb,/Și flori de plumb și funerar veștmânt -/Stam singur în cavou… și era vânt…/Și scârțâiau coroanele de plumb.”
Nu doar anorganicul este afectat de “plumb” ci și viața, florile sau însăși natura. Oximoronul “flori de plumb” conduce la ideea de încercare sufletească a eului liric.
Florile reprezintă o componentă a naturii ce exprimă puritate și frumusețe. Alăturând cuvântului flori, expresia “de plumb” se induce apăsarea interioară a eului și trăirea propriei drame existențiale.
Cuvântul “coroanele” prezintă o intenție a minții și reprezintă un simbol al formalului sau al sistemului de valori al poetului.
Strofa II
Strofa II prezintă o secvență în care iubirea poate fi o cale de salvare din această lume dezolantă. Această idee este sugerată în versul “Dormea întors amorul meu de plumb”.
Se încearcă o abordare concretă a ipostazei iubirii, dar aceasta reprezintă doar un mit ce își pierde valoare de absolut.
În această secvență lirică se prezintă starea spirituală a eului liric. “Aripile de plumb” anulează orice încercare de evadare, reușind să scoată în evidență ideea zborului în jos. Această idee este una definitorie pentru universul poetic al lui George Bacovia.
Eul liric încearcă să își depășească condiția de prizonier al universului “de plumb”, deznădejdea fiind sugerată de verbul “strig”. Dragostea nu este înălțătoare ci are o conotație rece, fără perspective de realizare “Stăm singur lângă mort”.
Finalul este unul sugestiv ce sugerează imposibilitatea evadării.
Tehnici simboliste și limbajul expresiv al textului liric
Tehnicile simboliste s-au realizat prin asocieri muzicale și cromatice, fiind în prim-plan caracterul definitoriu al simbolului.
- Muzicalitatea este oferită de repetiția simbolului “plumb” care induce angoasa sufletească și încercările eului de a ieși din spațiul chinuitor.
- Cromatica este evidențiată de culoarea neagră prin expresia “funerar vestmânt”, iar florile și coroanele sunt asociate plumbului, anulând orice aspect al vitalității.
- Expresivitatea este dată în poezie de limbajul poetic folosit.
Din punct de vedere fonetic, este evidentă aglomerarea de consoane (b, p, m, n) ce conferă o muzicalitate bizară.
La nivel lexical, în poezie domină cuvintele ce induc moartea. Repetarea lor excesivă au ca efect monotonie.
La nivel stilistic, simbolul cheie este “plumb”, fiind în corespondență “flori de plumb”, “aripile de plumb”, “coroanele de plumb”.
Expresivitatea la nivelul întregii poezii este subliniată de verbele la timpul imperfect “scârțâiau”, “atârnau” care induce nesiguranța, dilemma existențială și confuzie la nivelul psihic.
Tonul poeziei este redat de ritmul iambic ce este predominant în textul liric, iar măsura de 10 silabe.
Concluzii
- Poezia Plumb prin sonoritatea interioară, cromatică și simboluri, contribuie în lirica românească cu stări de spaimă și singurătate, acestea fiind specifice pentru universul bacovian.
- Universul bacovian este unul închis, fără speranță, fiind o lume dezolantă și monotană.
- Fiind un poet vizionar, lirica lui este încărcată de sensibilitate și conduce la stări de o profundă tristețe și o decădere a psihicului până la o auto-distrugere.
- Culorile bacoviene ajung să fie strigăte ale sufletului și ale trăirii interioare. Trăirea existențială a suferinței, sentimentul de izolare și pustietate devin elemente expresioniste create în baza corespondențelor cu sentimentele.
- Tehnicile simboliste s-au realizat prin asocieri muzicale și cromatice, fiind în prim-plan caracterul definitoriu al simbolului.
- Ideea centrală exprimă starea de tristețe, solitudine și o degradare psihică, în care poetul se simte chinuit spiritual în această societate.
- Tema poemului este simbolistă și prezintă condiția poetului într-o societate degradantă, superficială, în care valoarea artei este neimportantă. Imaginea este conturată prin simboluri care induc emoții și stări interioare triste care conduc la depresie.
- Titlul oferă o muzicalitate conferită de cuvânt, deoarece acesta este format dintr-o vocală și 4 consoane. Acest lucru conduce la conceptul de izolare definitivă a spiritului existențial, concept ce induce teama și disperarea.
- Poezia lui Bacovia reprezintă o artă poetică ce aparține liricii simboliste moderne prin folosirea simbolurilor și a puterii sugestiei despre condiția artistului într-un univers ostil și sufocant.
