„Braila este si va fi intotdeauna casa mea, locul de unde am plecat si unde intotdeauna ma reintorc fericita.” Asa incepe prezentarea unei tinere ambitioase, mandra de originile sale, care stie ce vrea, si lupta pentru visurile sale. Un exemplu pentru tanara generatie.
Din ce in ce mai multi elevi si studenti aleg sa plece pentru a studia in afara, din curiozitate, din dorinta de cunoastere, in ideea unui schimb de experienta. Aceasta plecare le ofera mai multe oportunitati de angajare, dar si de dezvoltare. Acesta este si cazul brailencei Florina Lepadatu, un exeplu de ambitie si de daruire. Eleva a Liceului Ana Aslan din Braila, Florina, s-a nascut in 1989, in Braila dar de 10 ani locuieste la Fondi, o localitate din apropierea Romei. Anul acesta, ea a obtinut premiul cel mare la categoria “Studentul Roman al Anului de pe alte Continente”, distinctie acordata de Gala Ligii Studentilor Romani din Strainatate. Aceasta gala premiaza, pe baza unei competitii deschise, studentii si absolventii din diaspora romaneasca ce are ca scop recunoasterea performantelor academice si extracurriculare. Acesta este singurul eveniment national destinat promovarii meritelor si valorilor studentilor romani de pretutindeni. Evenimentul se afla la cea de-a XI-a editie si a reunit la inceputul acestui an, la Palatul Parlamentului, studenti si absolventi romani, membri ai comunitatii academice din tara si strainatate, precum si personalitati din diverse domenii de activitate. Elementul central al Galei LSRS este reprezentat de acordarea „Premiilor LSRS pentru Excelenta Academica in Strainatate”, studentilor romani de pe tot globul (inclusiv prin programele Erasmus).
In randurile urmatoare, Infobraila va ofera un interviu in exclusivitate cu Florina Lepadatu, braileanca care a dovedit ca prin munca, ambitie si un gram de curaj poti razbi in viata. Si-a depasit conditia iar astazi este una dintre studentele model pe care Romania le putea da lumii.
Te-ai nascut in Braila. Cum a fost copilaria ta in acest oras?
Da, m-am nascut in Braila in vara anului 1989. A fost o copilarie frumoasa, in mod special imi aduc aminte de iernile din Braila si mai ales de plimbarile cu sania in Parcul Mare. Joaca din fata blocului, plimbarile alaturi de parinti pe faleza Dunarii si concertele organizate pe timpul verii pe faleza, sunt alte amintiri placute pe care le am din copilarie. Consider ca am avut o copilarie simpla si frumoasa intr-unul dintre cele mai frumoase orase de pe malul Dunarii.
La ce liceu ai studiat? Cum au fost anii adolescentei?
Am studiat timp de trei ani la liceul Ana Aslan (ultimul an de liceu l-am continuat in Italia). Anii de liceu mi-au adus prietenii pe care si in ziua de azi, desi sunt la peste 8000 de km distanta inca le am. De la colegii de liceu pana la profesorii cu care inca tin legatura. Acesta este si a fost cel mai important lucru pe care il am ca si amintire din liceu.
Cum ai ajuns in Italia? In ce regiune? Acolo ai facut facultatea? Ce diferente ai observat intre sistemul de invatamant de la noi si cel de acolo?
In decembrie, 2006 am fost in Italia in vacanta si acolo m-am imprietenit cu o fata de varsta mea care m-a dus sa ii vizitez scoala. Am fost foarte impresionata de doua lucruri, si anume, de relatia frumoasa pe care o au cu profesorii si de faptul ca organizau asemblee de liceu unde discutau tot felul de probleme, idei, vorbeau despre orice intre ei (studenti) dar si cu profesorii, iar atmosfera era foarte degajata si frumoasa. Acest lucru mi s-a parut foarte avansat fata de noi. Sunt stabilita cu familia in regiunea Lazio. Am facut ultimul an de liceu iar dupa examenul de stat (bac-ul la noi) am intrat la facultatea de Mediazione Linguistico Culturale la Universitatea Sapienza din Roma.
Un lucru pe care il pot spune cu privire la sistemul de invatamant este faptul ca sistemul lor pare a fi mult mai lejer, un fel de take it easy, do not stress.
Ti-a fost greu sa te adaptezi?
Cele mai citite articole
M-am adaptat usor, intotdeauna am fost atrasa de alte culturi si am incercat sa ii copiez, sa ma comport ca ei, sa vorbesc ca ei, dar totodata sa imi pastrez si radacinile si sa nu uit ca sunt romanca. Au fost si situatii mai grele si, din pacate, cateodata rasismul isi punea amprenta. De multe ori eram sanctionata la note. Din cauza faptului ca nu eram italianca primeam cu un punct mai putin in lucrari, dar acest lucru nu a facult altceva decat sa ma motiveze sa merg mai departe.
Cum ai ajuns sa fii una din finalistele galei LSRS, si apoi castigatoarea unei categorii importante?
Am aflat ca am fost recomandata pentru Premiile LSRS pentru Excelenta Academica în Strainatate in cadrul Galei LSRS – O noua viziune 2020, categoria. Studentul Roman de pe alte Continente (America de Sud, Asia, Africa, Australia). M-am inscris la acest proiect si dupa am avut placerea sa aflu ca am si castigat la aceasta categorie. In plus, pe langa diploma si trofeu, am primit si un sprijin financiar in valoare de 4500 lei pentru a ma ajuta in continuarea studiilor in strainatate. Bineînteles, pentru a castiga a trebuit sa am performante academice cat si activitatile extracurriculare deosebite. Eu m-am prezentat in fata comisie cu un curriculum ce a continut de la publicatii stiintifice in jurnale academice in limba chineza si engleza pana la tot felul de internship-uri cum ar fi, la ambasada Romaniei in Beijing, la Parlamentul Uniunii Europene in Bruxelles, dar si participari in conferinte in toata lumea, etc.
Ce faci in prezent? Ce planuri de viitor ai?
In prezent sunt bursiera a statului chinez in ultimul an, ultimul semestru la Doctorat in Beijing, China la Universitatea Tsinghua si lucrez din greu sa imi completez Doctoratul pana in iunie cand o sa am discutia tezei in fata unei comisii de profesori chinezi si internationali. Ce pot spune despre China este ca e o tara cu o cultura deosebita. Doua lucruri care m-au impresionat la China sunt organizarea pe care o au si cultura bogata care este extraordinara. Consider ca, toata lumea ar trebui sa viziteze China si ca este una dintre acele tari pe care trebuie sa le vizitezi inainte sa mori. In ceea ce priveste viitorul, deocamdata o iau pas cu pas si urmatorul pas este un internship de sase lui la Natiunule Unite in New York ce va incepe in luna Martie a acestui an. De acolo mai vedem. Nu se stie niciodata ce va urma si ce oportunitati vor aparea.
Cum a ramas Braila in sufletul tau? Ai planuri de intoarcere acasa?
Braila este si va fi intotdeauna casa mea, locul de unde am plecat si unde intotdeauna ma reintorc fericita, chiar anul trecut am sarbatorit Craciunul in Braila si a fost extraordinar sa fiu din nou acasa. Deocamdata, drumurile nu ma readuc acasa.
Dupa toate aceste performante ai primit vreo recunoastere din partea oficialitatilor din Braila?
Deocamdata, nu, dar in viata nu se stie, niciodata.
In incheiere as dori sa mentionez ca premiul pe care l-am castigat il dedic parintilor mei, Lepadatu Georgica si Veronica, fara de care nu as fi putut ajunge atat de departe. Le multumesc pentru eforturile extraordinare care le-au facut.
