Vasile Pârvan: ”Mangalia să fie o rezervaţie arheologică şi turistică”. Episodul 9 din serialul ”Municipiul Mangalia la 25 de ani”, semnat de Aurelia Lăpușan.
Primele cercetări arheologice la Mangalia au fost demarate de C. Butculescu, apoi de inginerul topometru Pamfil Polonic, care, la 1901, consemna existenţa unei părţi din zidul de incintă şi ruine ale cetăţii. Sub îndrumarea lui Grigore Tocilescu, tot el a întocmit primele măsurători şi relevee.[1]
Ani de zile, la toate lucrările clădirilor noi suprapunând oraşul antic se scoteau din pământ importante relicve ale trecutului, care luau apoi drumul colecţionarilor, erau aruncate, sau distruse. Primul care a încercat să stopeze acest fenomen a fost Vasile Pârvan.
Marele istoric, fondatorul şcolii româneşti de arheologie, cel din iniţiativa căruia demarase Pamfil Polonic marcarea zidului de incintă a cetăţii Callatis, duce constant şi autoritar o luptă surdă cu autorităţile, semnalând distrugerile care se făceau la tot pasul în Mangalia. Cu conştiinţa pionieratului şi a forţei sale de a impune idei culturale, Vasile Pârvan lansează o campanie concertantă pentru săpături arheologice sistematice. Vasile Pârvan începe metodic cercetări în Dobrogea, la Ulmetum (1911–1914), Histria (1914–1916, 1921–1926), Tomis (1915) şi Callatis.
Prima campanie de săpături la Mangalia datează din primăvara anului 1915 şi rezultatele acesteia sunt propuse spre publicare în Arhiva Academiei, cu următoarele motivaţii: ”În iarna anului 1914/1915, descoperindu-se la Mangalia un întreg deposit pentru statuete de teracotă, am hotărât, pentru campania de lucru din 1915, să consacru tot fondul de 5.000 lei pe care ni‑l acorda ministerul prin bugetul pe 1915/16 cercetării sistematice a ruinelor Callatidei. Cu conducerea lucrărilor am însărcinat pe harnicul meu colaborator la Muzeu, dl. D.M.Teodorescu. Săpăturile au fost inspectate de mine aproape la fiecare 7–8 zile. Descrierea ştiinţifică a descoperirilor şi interpretarea lor, înaintată acum de d.Teodorescu spre a fi tipărite în Analele Academiei Române, a fost făcută iarăşi cu cunoaşterea de către mine a fiecărui capitol în parte.Toate chestiunile trasate au fost discutate între noi şi chiar acolo unde eu eram de altă părere, am respectat totuşi modul de a vedea al dlui Teodorescu, întrucât argumentarea era metodică şi bine susţinută cu dovezi.”[2]
Materialul care însoţea această prefaţă era structurat pe câteva teme majore, rodul primelor cercetări asupra cetăţii Callatis: mausoleul elenistic de la sudul oraşului, zidul cetăţii, descoperirile de la Basilica bizantină din colţul de nord est al oraşului antic, alte descoperiri izolate. Din păcate, Academia a primit manuscrisul lui D.M.Teodorescu, spre a fi tipărit, la 17 iunie 1916. Peste puţin timp, România intra în război şi activitatea secţiei istorice a Academie, ca de altfel toată viaţa culturală a ţării, s‑a întrerupt brutal.
Profesorul clujean D.M.Teodorescu, cel care organizează primele campanii de săpături arheologice în perimetrul cetăţii antice, sub directa conducere a lui Vasile Pârvan este urmat în abnegaţia sa de a se apleca spre istoria ascunsă în pământul Mangaliei de profesorii Theophil Sauciuc Săveanu, Orest Tafrali, Radu Vulpe şi Vladimir Dumitrescu.
Vasile Pârvan preconiza la Callatis o “rezervaţie arheologică şi turistică, carte vie pentru educaţia generaţiilor viitoare”.[3]
Se poate spune că acesta este momentul naşterii nucleului primului muzeu istoric al oraşului al cărui artizan este marele istoric.
Arheologul Radu Vulpe evoca mai târziu: „În timpul războiului, Mangalia a fost în mare parte dărâmată. Înainte de a începe să se refacă, era momentul ca aria cetăţii să se exproprieze şi să dea astfel posibilitatea creării unui vast muzeu în aer liber, similar celui de la Histria şi a unor mijloace relativ puţin costisitoare şi fără nici o pagubă pentru locuitori. Din nenorocire, insistentele intervenţii făcute de regretatul Pârvan în acest scop nu au găsit nici o ascultare la locul cuvenit. Pentru mentalitatea celor ce cârmuiau atunci ţara, ideea era prea puţin „politică” pentru a fi şi accesibilă. Când momentul prielnic a trecut şi orice insistenţă devenise fără speranţă, Pârvan a scris o impresionantă pagină asupra acestei chestiuni în „Analele Dobrogei” din 1922.
După aceea săpăturile, începute prima dată în 1915 de către dl prof. D. Teodorescu, sub direcţia lui Pârvan, au mai continuat în chip răsleţ, mai ales prin opera dlor prof.Th.Sauciuc-Săveanu de la Universitatea din Cernăuţi, şi prof.O.Tafrali de la Universitatea din Iaşi. Săpăturile se fac foarte greu din pricina construcţiilor moderne şi a proprietăţilor private, mărunte şi numeroase.
În vara acestui an, dl prim ministru N.Iorga, fiind pentru câteva zile în vilegiatură la vila dsale din Mangalia, a dispus o reluare sistematică a săpăturilor din colţul de nord-est al oraşului, unde se făcuseră primele explorări din 1915 şi unde nu se mai lucrase din 1927. Cu misiunea executării acestei dispoziţii a fost onorat subsemnatul care, ajutat de către colegul Vladimir Dumitrescu, docent la Facultatea de Litere din Bucureşti, a reuşit să scoată la iveală zidul de apărare al cetăţii pe o lungime de 80 m, dimpreună cu două turnuri pătrate, dintre care unul de dimensiuni considerabile. Zidurile, groase de circa 3,50 m, sunt lucrate foarte îngrijit, cu nucleul de mortar şi fărâmături şi cu placaj interior şi exterior de calcar ecuarizat, în totul un mod de construcţie dintr‑o epocă romană târzie, după Constantin cel mare. De altfel, obiectele găsite în preajma lui, mai ales ceramice, confirmă această datare. Nu s‑a găsit încă nici o inscripţie. Printre dărâmături, multe fragmente de placaj şi paviment de marmură luate de la edificii mai vechi şi întrebuinţate ca material de construcţie.
Săpăturile noastre s‑au executat şi la Măgura din mijlocul Mangaliei, înspre tătărime, considerată greşit până acum ca fortăreaţă sau ca amfiteatru. Această măgură s‑a format în epoca apogeului cetăţii, prin veacul lV a.Ch din gunoaiele aruncate din oraş, constituite mai ales din resturi ceramice şi îngrămădite acolo, în felul cunoscutului Monte Testaccio din Roma./…/ Cantitatea fragmentelor ceramice existente în Măgura de la Callatis e imensă. Luând în seamă numai piesele de interes muzeografic, s‑au putut alege din materialul scos de noi nu mai puţin de 321 anse de amfore cu inscripţii şi 234 fragmente de statuete de teracotă, unele dintre ele de o valoare artistică remarcabilă. Materialul acesta e destinat înzestrării Muzeului din localitate, care tot din iniţiativa dlui Iorga a putut lua fiinţă, în sfârşit, într-un local propriu, realizat prin repararea şi amenajarea fostei biserici româneşti din Mangalia./…/Până acum nu a existat niciun muzeu propriu zis în Mangalia.
Începutul de muzeu realizat din iniţiativa lui Pârvan în 1915 a fost cu desăvârşire nimicit în timpul războiului. După război, diferitele monumente şi obiecte mărunte adunate de prin oraş au fost depuse provizoriu la Pretură şi apoi în 1930, deci trei ani după moartea marelui arheolog, mutate în subsolul, impropriu pentru a fi muzeu, al casei de cetire „Vasile Pârvan” din localul fostei primării, la marginea plajei”.[4]
Unul dintre ucenicii marelui istoric pe șantierul arheologic din Mangalia a fost Vasile Canarache. Povesteşte în prefaţa uneia din lucrările semnate mai târziu: “Era în ajunul marelui război din 1916. Venisem în Dobrogea şi începusem să răscolesc urmele istoriei vechi, răspândite pretutindeni în ţinutul dintre Istru şi Pontul Euxin. Abia atunci, atât de târziu, am putut cunoaşte ce imensă bogăţie, lăsată de lumea antică, ascunde caldarâmul de bolovani şi nisip al târgului Mangaliei, ridicat pe spinarea ruinelor străvechiului Callatis, care a supravieţuit atâtor civilizaţii: a pietrei cioplite, a epocii metalelor, a strălucirii elene, a puterii romane, a lumii bizantine, a bancherilor genovezi şi a semeţiei moscheelor cu minarete îndreptate sus de tot, către înălţimile cerului albastru. (…).
Oamenii aduceau la primărie şi la cafenea bucăţi de marmură frumos cioplită sau cu litere săpate, oale vechi, lustruite cu negru şi cu roşu, monede de aramă şi de argint, opaiţe şi pahare de sticlă, dar mai ales mici statuete de lut ars, cu resturi de culoare albă, albastră, roşie sau purpurie, cu praf şi foiţă de aur.”[5]
Trebuie subliniat că în iarna anului 1914–1915 fuseseră descoperite la Mangalia un întreg depozit de tipare pentru statuete de teracotă tip Tanagra şi în campania de lucru din 1915, Vasile Pârvan lucrase intens pe şantier.[6] Cum a ajuns tânărul Canarache alături de marele istoric nu este menţionat nicăieri, dar marea lui pasiune pentru istorie l‑a urmărit toată viaţa.
În 1957, devenit primul director al nou înfiinţatului Muzeu de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanța, unde desfășoară o bogată activitate de şantier, descoperind şi punând în valoare Edificiul roman cu mozaic, băile publice din cetatea Tomis, numeroase bazilici, ziduri de apărare, morminte, statui, Vasile Canarache a fondat, printre altele și Muzeul Callatis din Mangalia. A scris nenumărate lucrări de istorie dând dimensiuni noi, europene, muzeologiei constănţene.
Bibliografie:
[1]A.V.Rădulescu, Muzeul de arheologie Callatis, Tomis, an Xlll, nr.3, sept.1978, p.13,14
[2]Pârvan,Vasile, Scrieri, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1981, p.225
[3]Tomis, Xlll, nr.3, sept.1978, p.14
[4] Vulpe, Radu, Noutăţi arheologice dobrogene, 1931, Analele Dobrogei, Xll, 1931, fasc‑1–12, Cernăuţi, 1931, Institutul de arte grafice şi editură Glasul Bucovinei, p.296–298
[5] Canarache, V.Pontul Euxin, Măşti şi figurine Tanagra din atelierele de la Callatis, Mangalia, Muzeul de arheologie Constanţa, 1969, p.10.
[6] Vasile Pârvan, Scrieri, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981, p.229.
(Text prelucrat și adnotat de autori — Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, din lucrarea ”MANGALIA 100 DE REPERE”, Editura Next Book, Constanța, 2018).
MN: Întregul serial ”Municipiul Mangalia, 25 de ani în 25 de episoade”, poate fi vizionat la rubrica aniversară a cotidianului online Mangalia News.
Cititorii care doresc să-și procure monografia ”MANGALIA 100 DE REPERE”, de Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, sunt invitați să ne scrie pe adresa redacției: [email protected]
Mangalia News, Sâmbătă, 21.03.2020.
Cu încredere și speranță, cu răbdare și responsabilitate, vom depăși starea de astăzi. Să vrem să fie bine! Cu drag și mulțumiri, Aurelia Lăpușan.
The post Vasile Pârvan: ”Mangalia să fie o rezervaţie arheologică şi turistică”. Episodul 9 din serialul ”Municipiul Mangalia la 25 de ani”, semnat de Aurelia Lăpușan appeared first on Mangalia News.
