Înmormântările sunt pentru cei vii. Sunt momentele de cinstire a celui care nu mai este și de rămas-bun. Coronavirusul ne-a răpit și dreptul de a-i jeli pe cei dragi și de a ne despărți de ei cum se cuvinte. Fotoreporterul „Libertatea” Dumitru Angelescu a surprins durerea unei familii care a trebuit astăzi să ducă la groapă pe cineva drag într-un grup restrâns de doar opt persoane.
O familie din Plopeni, Suceava, nu și-a putut lua rămas bun de la tatăl răpus de COVID-19. Au stat, în haine de doliu la poartă, urmărind cum trece în viteză mașina de la Medicină Legală cu trupul bărbatului. Nu au avut voie să-l însoțească la groapă, să-și spună regretele în gând sau o rugăciune.
O asistentă medicală din Suceava, aflată în carantină, nu a putut să-și conducă mama pe ultimul drum. Sunt noi straturi ale tragediei care a cuprins și România.
Regulile sunt stricte și în privința celorlalte înmormântări, ale celor care nu au suferit de COVID-19. Potrivit Ordonanței militare nr. 2, actele religioase pot fi oficiate de preoți doar dacă la ele participă cel mult opt oameni.
Patru bărbați cară pe brațe sicriul din biserică spre mașina mortuară. Doar opt membri din familie pot fi prezenți. Aceștia așteaptă disciplinați, pe trotuar, ca atunci când locul unde stai la ușă nu s-a deschis.
Poartă pe brațe o coroană cu flori roșii, banderole albe pe brațe și lumânări în mâini. Durerea le e împietrită pe fețe, dar nu se aude nici un plânset. Parcă li s-a luat și acest drept.
În Săptămâna Mare, potrivit calendarului creștin-ortodox, oamenii ar trebui să meargă la cimitire pentru comemorarea celor care nu mai sunt. Nu e numai credință, e datină, e ceea ce facem generație după generație. Doar că nici asta nu mai au permisiune să îndeplinească românii în aceste zile, din cauza restricțiilor impuse de pandemia de coronavirus.
