Trimisul special Libertatea la Milano a revenit ieri după-amiază din Italia și a intrat, pentru 14 zile, în izolare la domiciliu. Andreea Archip va continua să lucreze, în această perioadă, de acasă.
Toți pasagerii care vin din Italia sunt direcționați într-o anumită regiune a aeroportului Otopeni, cea destinată zborurilor charter, care le asigură apoi ieșirea rapidă din aeroport, ca să le limiteze contactul cu alte persoane. Cozile la verificarea pașapoartelor și formularelor sunt imense și înaintează greu. Cât să te facă să-ți amintești că românii rămân spirituali și în vreme de epidemie.
În zborul de după-amiază de la Milano Bergamo, la București sunt în jur de 30 de oameni. Puțini, dar uniți. Coronavirusul este tema de pe buzele tuturor. Nu chiar a tuturor, doi-trei pasageri poartă măști și stau retrași într-un colț.
„Doamnă, sunteți contagiată? Aveți coronavirus? Păi, atunci de ce purtați mască? Ca să-i speriați pe toți din România? N-ați văzut recomandările? Dacă nu aveți simptome, nu purtați mască. Speriați lumea”, e revoltată o doamnă elegantă, despre care aveam să aflu că e de 30 de ani la Milano și că poartă frumosul nume de Micșunica.
La verificarea biletelor, toți au primit un formular de completat. Trebuie să-ți scrii adresa unde vei sta în România, un număr de telefon, să spun dacă ai simptome și să semnezi.
Ajut un domn cu completarea. „Doamnă, eu plec peste trei zile în Olanda. Mă opresc ăștia acasă? Păi, eu plec!”, se revoltă bărbatul pe fața căruia se citește că urgența de a avea un loc de muncă înclină mult mai mult balanța decât un virus, oricum ar fi el.
Avion gol, aeroport blocat
În avionul cu 240 de locuri sunt ocupate doar 30. Adică 13%
din total. La care se adăugau și cinci însoțitori de zbor. Și la restaurantele
cu ștaif e mai puțin personal raportat la numărul de clienți. Zborul a durat
sub două ore.
A fost cea mai rapidă evacuare a avionului din câte am
trăit. „Acu’ i-acu’”, își spun oamenii. Autobuzul se înveselește când un bărbat
solid zice: „Abia aștept să ajung să-i dau corona lu’ soacră-mea!”
Prejudecățile sunt mai tari ca orice virus. S-a râs.
Autobuzul ajunge la zona de primire a charterelor. O încăpere
minusculă pentru numărul mare de pasageri care se tot adună. Toate zborurile
dinspre Italia sunt direcționate aici. Cozile nu se mai respectă. E doar o mulțime întinsă în toată sala care devine
tot mai gălăgioasă. „Ar trebui ca cei care n-au completat să stea la o
casă și cei care au completat, la o coadă. Ca dacă ei completează în opt ore…”,
spune Micșunica.
De peste tot se ridică întrebări: „Puteți să-mi răspundeți
și mie unde e organizație în România?” (se referă la „organizare”), „Unde
trebuie să dăm hârtiile?”, „Ce adresă trebuie să scriu, din Italia sau România?”,
„Păi, nu mai am voie să plec?”
O doamnă cu echipament de protecție din cap până în picioare
face un anunț: „Completați formularul nu numai cu țara din care ați venit, ci
și cu localitățile în care ați fost în ultimele două săptămâni. Vă rugăm ca
adresa la care veți locui în următoarele două săptămâni să fie adresă completă.”
Turnul Babel și coronavirusul: „Fac temperatură la
coadă!”
O tânără englezoaică se învârte căutând un traducător. Nu
înțelege ce se întâmplă. O româncă se adresează unui Italian care se uită ca la
o mare curiozitate la mulțimea tot mai agitată. „Meglio che non capisce romeno.
Stia tranquillo!” („Mai bine că nu înțelegeți româna. Stați liniștit!”)
Per amore di Dio! Mă dezbrac… e prea cald! Facem febră până ne iau ăștia temperatura!
Pasager întors din Italia, așteptând controlul pe aeroport:
„Suntem ca oile! Turma!” „Dar dacă ne ține și ne pupăm bot în
bot aici, cu măști fără măști… Ne îmbolnăvim toți!” „Doamnă, dați-vă masca jos,
speriați lumea. Eccoci!”, reia obsesia doamna Micșunica.
Izolare, pe proprie răspundere
Un domn începe să strige că el nu mai stă în coadă. Înjură! Poliția
îl scoate repede din grup și trece granița. Într-un grup, recalcitrantul
trebuie izolat mai ceva ca o persoană cu COVID-19. Îi molipsește și pe ceilalți de furie. „Dacă fac
și eu scandal, mă ia și pe mine în față?”
Turnul Babel e la
apogeu. Sunt la coadă oameni care au bilet dus-întors peste câteva zile,
care au treburi de rezolvat în România, care au de mers la instituții, care
nu-și dau datele personale corecte. „Eu nu am număr de România, și l-am dat
pe-al lui bărbată-miu, să-l caute pe ăla!”, chicotește o doamnă.
Ajung în sfârșit
la poliția de frontieră. Simt din voce cum ofițerului i-ar fi de ajuns încă un
cuvânt nelalocul lui ca să izbucnească.
Doi pași mai
încolo o doamnă îmi ia temperatura.
– Trebuie să te autoizolezi 14 zile. Cine îți aduce mâncare, să se protejeze. Suni medicul de familie, medicul o să sune la Direcția de sănătate publică, îți trebuie un aviz epidemiologic, că altfel nu-ți dă concediu medical fără ăla. Bine? -Bine. -La revedere.
Prima zi de carantină.
