Casa de Cultură ”Hovsep și Victoria Dudian”
adăpostește dovezi seculare ale existenței armenilor pe actualul teritoriu al
României
Micul muzeu aflat în curtea Bisericii Armene
stă acolo din anul 1944, când familia Dudian, o familie înstărită, a decis că
etnia din care provine are nevoie de un loc în care să se adune și să se
păstreze obiectele de cult, cărțile, tablourile și sculpturile care vorbesc
despre cultura și obiceiurile armenilor și a donat casa. Cel care a contribuit
însă decisiv la înființarea acestui loc a fost Hagop Djololian Siruni, jurnalist,
istoric, armenolog și orientalist, poet și traducător.
Dudian a construit casa, iar donațiile s-au
strâns, de-a lungul anilor, din partea mai multor armeni ce au dorit să
contribuie la completarea colecției muzeale. Pe lângă muzeu și biserică, în
aceeași curte de pe Bulevardul Carol se găsește și o școală, care acum
funcționează doar duminica și unde copiii de origine armeană învață încă limba,
religia și istoria.
Alfabetul criptic al armenilor
Dacă nu ai intrat niciodată într-un loc care
să țină de cultura acestui popor, cel dintâi lucru surprinzător e limba scrisă,
care umple mai mulți pereți, în hărți sau citate din Biblie. Alfabetul lor
datează din anul 406 și nu seamănă cu nimic altceva. Are 36 de litere, mai
bogat decât cel latin, și aceasta a fost limba din care s-au făcut cele dintâi
traduceri ale Bibliei. Mai mult de-atât, se spune că armeneasca este atât de
bogată încât cele mai frumoase traduceri ale operei marelui Shakespeare sunt
cele realizate în această limbă.
Armenii, care în timp au avut o contribuție
importantă la viața culturală de pe meleagurile noastre, s-au stabilit pe
actualul teritoriu român în secolul X – erau, în marea lor majoritate, negustori.
Oriunde se așezau, armenii construiau mai întâi o biserică, dar fiind faptul că
ei, conform istoriei, au fost cel dintâi popor creștinat. Astfel, biserici
armenești sunt peste tot în România de azi, la Alba, Gherla (care e un oraș
clădit în întregime de comunitatea armeană), Iași, Suceava. Biserica Armenească
din București datează din anul 1915, iar cea mai veche se află la Botoșani și a
fost ridicată în anul 1350.
Povestea zorilor creștinismului pe un perete
Poate că de aceea cele mai multe exponate din
muzeul Dudian sunt obiecte bisericești – potire, cărți, veșmite preoțești,
cruci. Printre cele mai interesante lucruri expuse sunt câteva perdele de
altar, dintre care una, cea gri, expusă chiar deasupra ușii, cu dimensiuni
impresionante și cu o vechime de aproape două secole, spune, în imagini
iscusite, începutul creștinismului în Armenia.
Muzeografa Siran Navrouzian, ghid și gazdă la
muzeul Dudian, povestește vizitatorilor că era anul 301 când Grigore
Luminătorul a convertit întreaga țară la creștinism, botezând oamenii în râul
Arax. Armenia a devenit astfel primul stat care a adoptat oficial aceată
religie.
O altă perdea de altar, cea albastră, este
decorată cu o tehnică migăloasă, în care desenul inițial era supraimprimat cu
ceară. Fiecare detaliu este lucrat de mână și probabil că meșterilor care au
făurit-o le-a luat ani întregi ca s-o definitiveze. Printre numeroasele cărți
bisericești am remarcat una deosebit de frumos împodobită, dedicată slujbelor
de cununie – familia era sacră, pentru păstrarea nației. O altă tipăritură
extrem de importantă găzduită de micul muzeu bucureștean este cea dintâi biblie
în limba armeană – 1666.
Muzica vremurilor trecute
Mai sunt expuse blazoane ale nobililor armeni
din Transilvania – care au fost obligați să treacă la catolicism – și o
cristelniță de argint, pentru taina botezului. Într-un colț vizitatorii pot
admira două sazuri, niște instrumente muzicale înrudite cu cobza, iar în
cotlonul opus, un chivot vechi, tot de argint, protejay cu un clopot de sticlă.
La parterul Colecţiei muzeale a Arhiepiscopiei Armene este amenajată o bibliotecă din care fac parte peste 13.000 de volume, în limbile armeană și română. Intrarea și fotografierea sunt libere.
