Duminică, Bucureștiul era aproape gol. Oamenii mai pot fi întâlniți, cu greu, în magazinele alimentare sau în fața bisericilor. Tăcerea este noul stăpân al Capitalei, după ce i-a alungat locuitorii.
Este duminică, iar în cartierele bucureștene viața curge în tăcere. Pentru prima dată, e aproape pustiu, chiar și pentru o zi de dumincă. Un pâlc de credincioși la biserică, doi angajați de la curățenie, câțiva oameni la supermarketuri.
Spre seară, se așterne o tăcere și mai adâncă. Tramvaiele și autobuzele sunt aproape goale, de la metrou nu iese nimeni. Singurele locuri unde mai vezi oameni sunt magazinele.
Puțin după ora 10, străzile dintre blocuri sunt aproape goale. O femeie cu mască face curățenie. În spatele ei, un bărbat duce un tomberon de gunoi, dar nu poartă mască sau mănuși. Am crezut că nu a primit echipamente de protecție, dar ne contrazice.
”Aștept să îmi dea permis să intru în București de mâine. Stau la țară și trebuie să intru în București, că fără noi… e pericol!”, spune mândru de meseria lui omul.
Recunoaște că a primit și echipament de protecție, dar nu-l poartă: ”Sunt curajos!”, râde și pleacă mai departe, cărând tomberonul pe roți.
La o aruncătură de băț, atmosfera e ceva mai animată. La
o bisericuță dintre blocuri, preotul ține slujba în pridvor. Cântecele
religioase răsună în tot cartierul. Oamenii încearcă să păstreze distanța, unii
stau după gard, ca să nu fie nevoiți să intre în înghesuială, din moment ce
curtea bisericii e foarte mică. Cei norocoși au măști, mulți însă nu au mai
găsit.
O coadă de cinci-șase oameni s-a format și la
supermarketul de cartier. Oamenii stau afară, la un metru distanță unii de
alții și își așteaptă răbdători rândul. Bătrânii poartă măști, unii și mănuși.
”- Sunt de acord cu recomandările să ieșim doar la cumpărături.
– Ar fi trebuit ca autoritățile
să impună restricții, nu recomandări?
– E suficient!”, consideră un bărbat între două vârste.
Discuția se încheie brusc, după atâta așteptare i-a venit rândul să intre în magazin.
Mall-ul de peste drum este încă deschis. Înăuntru, însă, toate magazinele au obloanele trase, atmosfera nu amintește de furnicarul de altădată din complexul comercial. Farmacia mai este deschisă, dar mănuși și măști nu se găsesc.
La supermarketul de la subsol, în schimb, e forfotă. O voce plăcută le transmite oamenilor, în difuzoare, să cumpere cât au nevoie și să plătească cu cardul.
Seara, pe la ora 21, străzile se golesc mai abitir. Un tramvai transportă doi oameni, autobuzul este gol.
Pe stradă mai zărești doar curierii ce duc mâncare la domiciliu și oameni care ies cu animalele de companie. O doamnă este revoltată, susține că nu toți înțeleg să respecte recomandările.
”Mă revoltă mai ales ce s-a întâmplat în biserici. Cum să spună un preot că nu a primit interdicție pentru așa ceva?”, spune supărată o femeie, referindu-se la știrile pe care le văzuse la televizor, în care preoții împărtășeau oamenii cu aceeași linguriță.
Pe aleile dintre blocuri, nici țipenie de om. Doar la geamuri se văd câteva lumini aprinse, semn
că oamenii și-au mutat întreaga viață între cei patru pereți ai casei.
